Păstorul cel bun
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la El: Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe alături, acela este fur și tâlhar. Iar cel ce intră pe ușă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide și oile ascultă de glasul lui, și oile sale le cheamă pe nume și le mână afară. Și când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, și oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înțeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăși Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor. Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, iar oile nu i-au ascultat. Eu sunt ușa: De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.”
Sfânta Cruce – stindardul Sfântului Constantin cel Mare
Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, Cartea a Noua, IX, 10-11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 13, pp. 352-353
„(…) El (Sfântul Constantin cel Mare – n.n.), care avea parcă de la fire evlavie față de Dumnezeu, nelăsându-se deloc tulburat și nici îngâmfat din pricina laudelor aduse, și-a dat seama numaidecât că ajutorul lui a venit de la Dumnezeu, de aceea a poruncit îndată să pună în mâna statuii lui semnul mântuitor al patimilor și, în timp ce meșterii îi ridicau statuia în cea mai circulată piață din Roma, purtând în mâna dreaptă același semn mântuitor, a poruncit să se graveze acolo în limba latină această inscripție cu termenii ei proprii: «Prin acest semn mântuitor, prin această veritabilă dovadă de curaj, am salvat orașul vostru, eliberându-l de jugul tiranului, și am restabilit iarăși senatul și poporul roman în vechea lor mărire și faimă, după ce le-am eliberat».”
Casiodor, Istoria Bisericească tripartită, Cartea I, capitolul IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 75, p. 38
„(…) A văzut (Împăratul Constantin) în somn semnul Crucii proiectat pe cerul strălucitor (an. 315); erau de față și îngerii care, minunându-se de această arătare, îi spuneau: Constantine, vei învinge cu ajutorul acestui semn. Se mai spune că i-a apărut chiar Hristos și că i-a arătat semnul Crucii și l-a învățat să-și facă o cruce asemănătoare și să aibă în lupte acest ajutor, cu care va câștiga drepturile victoriei. Eusebiu al lui Pamfil povestește sub jurământ că l-a auzit chiar pe împărat spunând că, pe la amiază, când soarele începe să coboare, au văzut și el, și ostașii care erau atunci cu el semnul Crucii făcut din lumină și alături fiind scris: prin acest semn vei învinge. În timp ce se gândea ce ar putea fi, s-a făcut noapte și în somn i-a apărut Hristos, cu semnul pe care l-a văzut pe cer, și i-a poruncit să facă chipul acelui semn, care-i va fi de ajutor în ciocnirile din lupte (Sozomen I, 3).”
Sursa: http://ziarullumina.ro
