Evanghelia zilei (Luca 13, 1-9)

Pilda smochinului neroditor

„În vremea aceea au venit unii la Iisus, vestindu-L despre galileenii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Și El, răspunzând, le-a zis: Credeți oare că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți galileenii, fiindcă au suferit acestea? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel. Sau cei optsprezece, peste care s-a surpat turnul în Siloam și i-a ucis, gândiți oare că ei au fost mai păcătoși decât toți oamenii care locuiau în Ierusalim? Nu! zic vouă; dar de nu vă veți pocăi, toți veți pieri la fel. Și le-a spus pilda aceasta: Cineva avea un smochin sădit în via sa și a venit să caute rod în el, dar n-a găsit. Și a zis către lucrătorul viei: Iată, trei ani sunt de când vin și caut rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie-l; de ce să ocupe locul în zadar? Dar el, răspunzând, a zis: Doamne, lasă-l și anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în anul care vine; iar de nu, îl vei tăia.”


De ce amână Dumnezeu pedepsele

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXI, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 254

„Că n-a adus Dumnezeu neamul omenesc pe lume ca să-l pedepsească, ci cu totul dimpotrivă, ca să-i dăruiască desfătarea cu nenumărate bunătăți. De asta Îl vezi mereu amânând, mereu amânând pedepsele.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXV, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 306-307

„Așa are Dumnezeu totdeauna obiceiul! Pentru că are mare grijă de mântuirea noastră, ne prezice pedeapsa, pe care vrea să o aducă peste noi, tocmai ca să n-o aducă. Că dacă ar vrea s-o aducă, nici nu ne-ar mai spune-o; dar anume o spune, ca noi să aflăm de ea și, cumințiți de frica mâniei Lui, să ne schimbăm, ca să facem fără putere hotărârea Lui.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvâr­șirea prin virtute, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 86

„Deci, când, deși păcatul e văzut deopotrivă în mai mulți, mânia lui Dumnezeu nu se pornește asu­pra tuturor, ci numai asupra unora, se cuvine să vedem în aceas­ta îndreptarea urmărilor prin iubirea Lui de oameni, care nu-i lovește pe toți, dar îi aduce pe toți la înțelep­ciune, prin loviturile venite peste unii, abătându-i pe toți de la rău.”

Sfântul Vasilie cel Mare, Epistole, epistola 112, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 196

„…nu există om care după ce a comis o greșeală mică sau mare să scape de pedeapsă!”

Sfântul Vasilie cel Mare, Epistole, epistola 260, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 422

„Cea mai grea pedeapsă pentru cei înțelepți este despărțirea de Dumnezeu. (…) Pentru cine judecă drept, rușinea e cea mai aspră dintre pedepse. Ea va rămâne în picioare și la Dreapta Judecată – așa am înțeles -, pentru că unii vor învia pentru o viață veșnică, alții pentru o rușine și batjocură veșnice.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
258
Shares
Previous Post

Un bilanț al limitelor

Next Post

Despre asceza hinduiştilor

Related Posts