Evanghelia zilei (Marcu 13, 14–23)

Urâciunea pustiirii

„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Iar când veți vedea «urâciunea pustiirii», cea prezisă de prorocul Daniel, stând unde nu se cuvine – cine citește să înțeleagă -, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă în munți, iar cel de pe acoperiș să nu coboare în casă, nici să intre ca să-și ia ceva din casa sa și cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă îndărăt ca să-și ia haina. Dar vai celor ce vor avea în pântece și celor ce vor alăpta în zilele acelea! Rugați-vă, dar, ca să nu fie fuga voastră iarna. Căci în zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost până acum de la începutul făpturii pe care a zidit-o Dumnezeu și nici nu va mai fi. Și, de nu ar fi scurtat Domnul zilele acelea, n-ar scăpa niciun trup, dar pentru cei aleși, pe care El i-a ales, a scurtat acele zile. Și atunci, dacă vă va zice cineva: Iată, aici este Hristos, sau: Iată, este acolo, să nu credeți. Se vor ridica hristoși mincinoși și proroci mincinoși și vor face semne și minuni ca să ducă în rătăcire, de va fi cu putință, chiar pe cei aleși. Dar voi luați seama! Iată, dinainte v-am spus vouă toate.”

De ce îngăduie Dumnezeu suferința?

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 161

„Totdeauna trebuie să ne temem când păcătuim, dar mai cu seamă atunci când nu avem necazuri. Dacă Dumnezeu ne-ar pedepsi pentru fiecare păcat în parte, pedeapsa ne-ar fi ușoară; dar când rabdă îndelung pentru fiecare păcat ce săvârșim, ni se strânge mai mare osândă, de stăruim în astfel de păcate.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XLIII, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 22, pp. 297-298

„… Să nu ne descurajăm nici­o­dată în necazuri, nici să ne necăjim urmând gândurile noastre, ci să arătăm multă răbdare, hrăniți de nădejde, știind că Stăpânul nostru cel iscusit, chiar dacă ne lasă să încercăm neca­zurile, totuși nu ne trece cu ve­derea, ci vrea să ne încununeze strălucit luptele noastre. Așa au strălucit toți Sfinții. De aceea și Apostolii ziceau: Prin multe necazuri trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu (Fapte 14, 22). Însuși Hristos spunea Ucenicilor Săi: Cei care vor să trăiască evlavios în Hristos, vor fi prigoniți (II Timotei 3, 12). Să nu ne mirăm, nici să ne supărăm, ci cu toată bărbăția și răbdarea să suferim necazurile care vin peste noi! Să nu ne uităm la necazuri, ci la câștigul pe care-l culegem aici. Că neguțătoria duhovnicească este aceasta. Și după cum cei care vor să adune bani, cei care se îndeletnicesc cu neguțătoria nu-și pot mări altfel averea decât îndurând pe uscat și pe mare multe primejdii – că trebuie neapărat să înfrunte ­atacurile tâlharilor și ale pira­ților – și totuși sunt gata să înfrunte aceste primejdii cu dragă inimă, că nădejdea câștigului îi face să nu țină seamă de primejdii – tot așa și noi, gândindu-ne la ne­guțătoria noastră cea duhov­ni­cească și la bogăția pe care o strângem de pe urma necazu­rilor, se cuvine să ne bucurăm și să ne veselim, să nu ne uităm la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd…”

Sursa: http://ziarullumina.ro