Hristos se află întotdeauna înlăuntrul meu

Starețul Iacov Țalikis a spovedit odată o bătrână și i-a dat canon să nu se împărtășească trei ani.
– De ce nu te împărtășești?, a întrebat-o într-o zi preotul de la parohia ei.
– Mi-a dat canon Părintele Iacov, a răspuns ea și i-a spus și pricina.
– Nu, bunică! Nu este așa. Acela este un călugăr analfabet. Eu îți dezleg canonul pentru că sunt cu știință de carte. Să vii Duminică să te împărtășesc!
Și a venit bătrâna să se împărtășească. Dar în clipa în care a luat lingurița în gură a simțit că este goală și rece, nesimțind deloc gustul Dumnezeieștii Împărtășanii. Acest fapt minunat s-a repetat încă de două ori, în Duminicile următoare, și atunci bătrâna s-a neliniștit și a mers din nou la Starețul Iacov, căruia i-a spus cele întâmplate.
– Fiică, i-a spus acela, canonul nu-l poate dezlega nimeni. Trebuie să faci canonul pe care ți l-am dat.
În 1987 Părintele Iacov a spovedit o tânără și a oprit-o de la Sfânta Împărtășanie. Atunci aceea a mers la un oarecare episcop, care i-a îngăduit să se împărtășească. Dar când s-a apropiat de Sfântul Potir, lingurița i-a intrat goală în gură. Acest fapt minunat și ciudat s-a mai repetat o dată, după care tânăra s-a înfricoșat și căindu-se a mers din nou la Părintele Iacov și s-a spovedit.
Altădată, fericitul Stareț Iacov povestea:
– Eu când îi împărtășesc pe oameni niciodată nu privesc în fața lor. Însă uneori gândul îmi spune să mă uit la ei. Atunci văd că unele fețe au chip de câine, de maimuță sau de alte animale. Este înfricoșătoare înfățișarea lor. Văd însă și unele chipuri liniștite și senine, care, după Dumnezeiasca Împărtășanie, strălucesc ca soarele.
Odată un preot care liturghisise cu el i-a spus:
– Dumnezeiasca Împărtășire m-a ars!
Atunci Starețul i-a spus:
– Eu nu simt că mă arde.
Fericitul Stareț trăia atât de intens comuniunea cu Trupul Stăpânului, încât se înnoia sufletește și trupește. Odată l-a întrebat pe un fiu duhovnicesc de-al său:
– Acum, după ce te-ai împărtășit, îți dai seama cum te simți? Eu așa mă simt întotdeauna. Hristos se află întotdeauna înlăuntrul meu.

Din Cartea: „Minuni și descoperiri din timpul Dumnezeieștii Liturghii”,
Sf. Mănăstire Paraklitu.

Total
17
Shares
Previous Post

Semințele răului

Next Post

Puterea credinței și slăbiciunea necredinței

Related Posts