Pr. Constantin Stratigopulos
Tâlcuirea Evangheliei de la Matei 14, 14-22.
Pericopa înmulțirii celor cinci pâini și a celor doi pești. Pericopa este atât de simplă, însă, aș îndrăzni să spun, atât de cutremurător de determinantă pentru cele ce se petrec întotdeauna în lume, dar și pentru economia mondială de astăzi. Cele puține, și cine le va lua. Cele care lipsesc și cei care nu au cum să trăiască. Textul este determinant și trebuie să-i urmăm cursul.
La începutul textului Apostolii, ai zice că se comportă ca niște corecți jurnaliști, sociologi sau economiști. Fac trei determinări corecte. Vedeți, aceste trei specialități, jurnaliștii, sociologii și economiștii (Apostolii), fac determinări corecte.
Dar care sunt aceste trei determinări pe care le fac Apostolii și le spun lui Hristos?
Mai întâi spun că „locul este pustiu”. Locul este pustiu, nu produce nimic, nu putem trăi de aici. Aceasta este o realitate. Nu au spus minciuni. Este o constatare adevărată orizontală. Locul cel pustiu.
A doua constatare, spune, „vremea deja a trecut”. Timpul aleargă. Ce se va întâmpla? Aici ne grăbim. Aici sunt oameni flămânzi. Este corectă și a doua constatare. Dar tot pe plan orizontal.
A treia constatare, care este totodată și propunere adresată lui Hristos și care ar putea rezolva problema, este „slobozește mulțimea ca să se ducă în sate și să-și cumpere mâncare”. Corectă constatare, trebuie să existe piață ca să cumpere și să acționeze. Și-i bagă în formalitățile pieței. Toate trei sunt corecte. Și totuși toate trei sunt greșite. De ce sunt greșite corectele constatări sociologice, economice și antropologice ale Apostolilor?
Să-i întrebăm pe Părinți să ne spună ceva. Vedeți, agonia o au Apostolii. Cei de față, mulțimea, care nu mai este o gloată, sunt cinci mii de bărbați, cincisprezece mii cu femei și copii, așa cum spun Părinții, însă nu mai este o gloată. De ce nu este gloată? Pentru că are personalitate. Dar care este personalitatea lor? Faptul că neliniștile Apostolilor ei nu le au. Ei nu întreabă nici dacă a trecut vremea, nici ce se va întâmpla, nici ce vom mânca, nici ce vom bea, nici cum vom înfrunta această greutate. Aceștia nu mai sunt gloată. Dar de ce nu sunt gloată? Pentru că cred în Hristos. Și sunt cincisprezece mii de oamenii.
Mulțimile nu se caracterizează după număr, ci după personalitatea pe care o au înaintea lui Dumnezeu. Cei cincisprezece mii, așa cum ne spune textul pericopei, nu au deloc agonia Apostolilor. Neliniștile Apostolilor, problemele zilnice care aleargă pe dinaintea noastră, sunt de prisos pentru ei. Și asta pentru că ei mai întâi se întorc cu fața la Hristos. Și aceasta este prima lor contribuție – luați aminte – pentru a se săvârși minunea.
Fiecare minune se săvârșește întotdeauna cu lucrarea lui Dumnezeu. Minunea este a lui Dumnezeu, însă se săvârșește cu împreună-lucrarea oamenilor. Așa cum auzim textul, ni se pare că minunea este numai a lui Dumnezeu, Care intervine direct. Nu este așa. Intervine direct, însă există împreună-lucrarea poporului. Și prima împreună-lucrare este aceasta: Faptul că poporul nu are agonie, că se încrede în Hristos. Și astfel se deschide calea lui Hristos pentru a săvârși minunea. Așa cum a făcut-o.
Nu pot descrie minunea. Nu pot intra în procedura înmulțirii pâinilor, însă cu siguranță există elementul împreună-lucrării. Și acesta este faptul că poporul are o profundă încredere în Hristos și nu ascultă de propunerile adevărate, dar totodată neghioabe și lipsite de sens, ale jurnaliștilor, economiștilor și sociologilor și de agonia lor pentru aceste lucruri. Poporul are altă grijă și pentru aceasta a devenit poporul lui Dumnezeu. A dobândit personalitate, adică pregătește posibilitatea să se săvârșească ceea ce noi numim minune, însă încă nu este minune.
Toate sunt în mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu cunoaște problemele omenești, însă așteaptă împreună-lucrarea noastră. Dar aceasta am uitat-o. Înfricoșătoare uitare. Luați aminte, prima împreună-lucrare este faptul că nu se tem de nimic din cele pe care le spun Apostolii. Iar a doua împreună-lucrare este că pun ceva. Pun cinci pâini și doi pești. Aceste puține pe care le au. Pune și tu cele puține pe care le ai și Dumnezeu va face cum trebuie să se facă, câte trebuie să facă și unde trebuie să le dea. Și nu trebuie să ne certăm pentru cine va lua ogoarele și cine va lua Marea Egee. Aceasta este o altă stare de viață. Iar această stare de viață cuprinde în sine împreună-lucrare. Și această împreună-lucrare îl schimbă profund pe om, îl face din ce în ce mai duhovnicesc.
Aduceți-vă aminte ce anume i-a făcut pe cei Trei Tineri robiți în Babilon să nu mănânce, ci să postească și să fie mai tari decât cei care mâncau. Funcționau alte legi. Ce este înseamnă ceea ce a spus Hristos Ucenicilor Săi atunci când I-au adus mâncare și L-au rugat să mănânce: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi”? De vreme ce era om, avea fire omenească, oare nu ar fi mâncat? Da, dar El merge mai departe și deschide o altă posibilitate a omului care trăiește cu alte norme, acolo unde nevoile sale vitale se transformă în alte dimensiuni duhovnicești. Nu se anulează, însă sunt expresii cantitative și calitative care nu le pot explica. Însă așa se desfășoară lucrul.
Luați aminte. Peste puțin vă veți împărtăși. Ce se spune într-o rugăciune pentru Sfânta Împărtășire? Mai întâi spune să ni se curățească trupul și sufletul. Spune că trupul acesta al nostru mi-l îndumnezeiește cu Trupul, adică cu ceea ce mâncăm. Trupul lui Hristos îmi îndumnezeiește trupul, nu numai sufletul. „Și-mi hrănește minunat mintea”, mai spune. Și numai că mă hrănește, ci mă hrănește într-un chip minunat. Aici este taina.
Eu nu pot intra în Taina lui Dumnezeu, dar există Taină. Iată o altă stare a poporului, care nu aude glasuri de agonie. Poporul se întoarce spre Dumnezeu, iar Dumnezeu altfel ne dă ceea ce cerem. Luați aminte. Ne întoarcem spre Dumnezeu și El ne umple de Har. Nu ne silește. Taina aceasta nu se poate explica, ci se trăiește. Este o altă stare. Și atunci toate se înmulțesc și toți putem trăi. Dacă avem dragoste, înțelegere și smerenie, din cele puține pe care le avem toți putem trăi. Și toți putem înfrunta situațiile de criză. Aceasta este soluția oricărei fel de criză. Și Biserica care s-a aflat întotdeauna în fața serioaselor probleme sociale zilnice și nu și-a închis ochii, întotdeauna așa le-a înfruntat. A avut moduri de a le înfrunta, dacă în popor a existat unitate, dragoste, dispoziție de a dărui și o profundă alipire de Dumnezeu, fără a asculta glasurile „pacificatorilor”, care creează tulburare în fiecare zi. Aici este marea lipsă și prin aceasta ne pierdem credința noastră în Dumnezeu și nu conlucrăm la minune.
Și apoi vom pune pentru cel flămând cele cinci pâini și cei doi pești pe care le avem. Dar poate mă veți întreba: Și câți vor mânca? Toți vor mânca. Numai să intrăm în alte dimensiuni duhovnicești. Problema aceasta nu o poate rezolva nici un fel de organizație filantropică. Nu o pot rezolva statele. Nu o pot rezolva ministerele. Și aceasta pentru că problema este duhovnicească și trece dincolo de lucrurile materiale. Iar această problemă, problema economică zilnică, pe care astăzi o numim criză economică, numai așa se poate depăși. Este cu neputință ca organele de conducere să dea astăzi astfel de soluții duhovnicești. Resping propunerile Bisericii, considerându-le ridicole. Și totuși ele sunt SOLUȚIILE. Dar lucrul acesta cum se va înfăptui? Dacă-l vom trăi. Și micile și marile comunități ortodoxe pot izbuti acest lucru pentru că sunt comunități iubite de Dumnezeu și orientate spre Dumnezeu. Și dacă au unitate, avem deja soluția problemei.
Înmulțirea celor cinci pâini. Cine va împărți ogoarele bunicului meu? Cine va împărți Egeea? Cine va lua petrolul din Marea Mediterană? Cine va lua uraniul din Congo? Nimeni. Cel care va avea aceste condiții. Dar întotdeauna vor exista probleme. Creează războaie și tulburări, dar întotdeauna vom sta în fața acestei probleme. Și apoi vor plânge peste trupurile și victimele oricărui conflict.
Înmulțirea celor cinci pâini. Este trebuință de unitate, dragoste și o profundă alipire de Hristos. Se spune: „Îmi îndumnezeiește trupul și-mi hrănește minunat mintea”. Să intrăm în acest „minunat”. Este o altă observație. Dacă nu ați înțeles nimic din cele ce am spus, nu-i nimic. Este destul de greu de înțeles. Însă, vă rog, cel puțin să intrați în aceasta, mai ales că peste puțin vă veți împărtăși. „Și-mi hrănește minunat mintea”. Se înfăptuiește o altă schimbare profundă, care deschide aceste posibilități. Vor rog, numai aceasta să rămână celor ce peste puțin se vor împărtăși. Dar și cei care nu se vor împărtăși să o înțeleagă.
Dacă nu intrați în acest „minunat”, totdeauna veți avea, veți fi plini de probleme și crize.
