Împreună‑lucrarea vrăjitorilor cu diavolii

– Părinte, un om care are sfinţenie, nu poate demasca sau frâna un vrăjitor?

– Cum să-l frâneze? Dacă spui unuia care are puţină frică de Dumnezeu să ia aminte, pentru că aşa cum trăieşte nu merge bine, şi tot nu iese din ale lui, cu cât mai mult vrăjitorul, care lucrează împreună cu diavolul. Unuia ca acesta ce să-i faci? Îi vei spune unele lucruri, dar el tot cu diavolul va fi. Nu se poate face  nimic. Numai atunci când vrăjitorul este înaintea ta şi tu rosteşti Rugăciunea lui Iisus, în clipa aceea diavolul se poate încurca, iar vrăjitorul să nu-şi poată face treaba sa.

Cineva avea o problemă, iar un vrăjitor, care era şi mare escroc, s-a dus acasă la el să-l ajute. Acela spunea Doamne Iisuse… Sărmanul era un om simplu, nu ştia că celălalt este vrăjitor, şi de aceea a intervenit Dumnezeu. Şi să vedeţi ce a îngăduit Dumnezeu pentru ca acela să-şi dea seama! Vrăjitorul a început să fie bătut de diavoli şi cerea ajutor de la omul la care a venit să-i rezolve problema.

– Părinte, acela îi vedea pe diavoli?

– Omul acela nu-i vedea pe diavoli, ci vedea o scenă. Vrăjitorul striga „Ajutor!”, făcea tumbe, cădea jos, ridica mâna ca să-şi apere capul. Căci să nu credeţi că vrăjitorii o duc bine şi că diavolii le fac întotdeauna hatârul. Faptul că s-au lepădat odată de Hristos, aceasta le este de ajuns. La început vrăjitorii fac contracte cu diavolii ca să-i ajute, iar diavolii se supun pentru câţiva ani poruncilor. După aceea însă le spun: „Acum să ne mai ocupăm de voi?”. Mai ales atunci când vrăjitorii nu reuşesc să facă ceea ce vor diavolii, ştiţi ce păţesc după aceea?

Îmi aduc aminte că odată, pe când discutam lângă Colibă cu acel vrăjitor tânăr din Tibet, deodată s-a ridicat, mi-a prins mâinile şi mi le-a întors la spate. „Să vină acum Hagi-efendi[1] să te scape”, mi-a spus. „Bre diavole, hai, pleacă de aici”, i-am spus, şi l-am aruncat jos. Auzi colo, să-l hulească pe Sfântul! Apoi a venit să mă lovească cu piciorul, dar nu a reuşit, pentru că piciorul s-a oprit lângă gura mea. M-a păzit Dumnezeu… L-am lăsat şi am intrat în chilie. După puţină vreme îl văd venind plini de spini pe el. „Satana m-a pedepsit pentru că nu te-am biruit. M-a târât prin rugi”, mi-a spus.

Puterile întunericului sunt slabe. Oamenii le fac puternice prin îndepărtarea lor de Dumnezeu, dând astfel drepturi diavolului.

[1] Sfântul Arsenie Capadocianul

Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

Total
71
Shares
Previous Post

Evanghelia zilei (Matei 10, 16–22)

Next Post

Viețile Sfinților – iulie, ziua 7

Related Posts