În orice luptă există nădejde de biruinţă

Trebuie să ştii că dacă nu vei lucra faptele bune nu-i vei arăta dragoste lui Dumnezeu.

Dacă-L iubeşti pe Hristos Dumnezeu, rabdă precum a răbdat El şi îm­plineşte tot ceea ce-I este bineplăcut. El plinea cu fapta toate câte propo­văduia cu cuvântul; de aceea şi dragostea ta să fie neapărat lucrătoare: să faci binele, să rabzi, să nu te tulburi de nimic, ci să-I mulţumeşti Lui pentru toate. S-o faci nu numai cu cuvântul, ci îndeosebi cu faptele, cu inima şi cu mintea. Să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toate puterile inimii şi minţii.

Priveşte, preaiubitule: acest veac deseori nu este odihnă, ci luptă, târguială, trădare, şcoală, navigaţie; de aceea trebuie să te nevoieşti, să nu te întris­tezi, să nu pierzi timpul, ci să deprinzi prin stăruinţă faptele Domnului.

Să ştii că în orice luptă există nădejde de biruinţă. Întăreşte-te, luptă-te, biruieşte, căci adeseori puterile potrivnice te năpăstuiesc, urlând ca nişte lei şi căutând pe cine să înghită. Priveghează şi astfel nu vei fi învins.

Fii cu purtare de grijă: cununile veşnice se vând în această viaţă. Dobândeşte-le şi nu-ţi cheltui în zadar vremea fără să cumperi nimic. Străduieşte-te să nu risipeşti harul lui Dumnezeu, căci altfel vei fi lipsit de răspla­tă şi chiar de aici, de pe pământ, vei fi osândit şi vei pieri.

Dacă gândurile tale vor începe să-ţi şoptească la ureche, precum şarpe­le Evei, vorbele mincinoase ale mândriei, ale osândirii aproapelui sau ale îngâmfării, să-l suspectezi pe amăgitorul de suflete. La început te ispiteşte cu lauda cum că toţi fac răul, în timp ce tu pe toate le faci bine. Ai grijă pe cât se poate să nu cazi în acestea. Sârguieşte-te să nu dai voie gândurilor de osândire a aproapelui să se apropie de mintea ta.

Fereşte-te să te lauzi de unul singur, spunându-ţi în minte: ah, cât bine am făcut: n-am stat de vorbă cu cei care grăiesc în deşert, sau n-am făcut aceas­ta şi nici aceea, am împlinit întotdeauna poruncile lui Hristos. Păzeşte-te să nu intre în inima şi mintea ta gândurile îndreptăţirii şi laudei de sine; căci în aceste cugete se ascunde un rău pierzător de suflet, un rău care pătrunde pe nesimţite în minte şi în inimă ca prin nişte găuri mici şi neînsemnate.

Pentru a te păzi de ură şi de osândirea aproapelui, de îngâmfare, de la­udă şi de cele asemenea acestora, pentru a te împotrivi cu tărie intrării lor în inimă, să te faci din toată inima ca un călător, ca un prost şi neînţelept, ca unul care nu e bun de nimic. Dobândeşte acest fel de cugetare ca să te poţi îndepărta de vorbele lumii şi de discuţii deşarte. Păzeşte-te de râs, de osândire, de hulă şi de discuţiile pierzătoare de suflet, de lauda mult vătă­mătoare şi de îngâmfare.

Din învăţăturile duhovniceşti ale Stareţului Nazarie despre faptele bune.