– Omul mai întâi se naşte trupeşte şi după aceea, la Botez, se naşte duhovniceşte din zidirea lui Dumnezeu, din apă şi de la Duhul Sfânt, din Harul dumnezeiesc – din apă şi din Duh[1] – şi se face om nou.
– Părinte, adică precum atunci Dumnezeu a luat pământ şi a plăsmuit, tot astfel şi acum, la Botez, foloseşte apa ca să-l plăsmuiască din nou?
– Da, apa are semnificaţia curăţirii, de aceea preotul, în timpul Botezului, îl afundă pe om în apă. Omul se spală de păcatul strămoşesc, se curăţă de păcate, este umbrit de Harul lui Dumnezeu, se îmbracă în Hristos şi devine un om nou, renăscut. Aceasta este lucrarea Botezului. Hristos i-a spus limpede lui Nicodim, atunci când acela L-a întrebat cum se poate renaşte omul: Amin, amin, spun ţie, dacă nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea intra în Împărăţia lui Dumnezeu[2]. Prin Botez, făptura căzută devine o creatură nouă şi desăvârşită a lui Dumnezeu. De aceea, omul care nu întinează Sfântul Botez are mult Har dumnezeiesc.
[1] In. 3, 5.
[2] In. 3, 5.
Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
