Lemnarul

    Un lemnar bătrân se apropia să iasă la pensie și i-a spus patronului său planurile sale de a pleca și a trăi mai odihnit cu femeia sa. Desigur, nu avea să mai câștige atâția bani, dar trebuia să iasă la pensie.
Zis și făcut. Însă antreprenorul său s-a mâhnit, gândindu-se că avea să piardă un meșter atât de bun și i-a cerut lemnarului să-i zidească o altă casă ca o favoare personală. Lemnarul a fost de acord, însă odată cu trecerea timpului nu a fost greu să se observe că nu lucra cu toată inima sa. Folosea materiale de calitate inferioară și făcea o treabă de mântuială. Era modul cel urât de a sfârși o carieră plină de dăruire și reușite.
Când lemnarul a terminat casa, a venit antreprenorul lui ca să verifice lucrarea. Apoi a luat cheile casei și le-a dat lemnarului, spunându-i:
–    Această casă este a ta. Este un dar pentru tine din partea mea.
Lemnarul a rămas fără glas. Ce păcat! Dacă ar fi știut că-și zidește propria casă, ar fi făcut-o cu totul altfel.
La fel se întâmplă și cu noi. Ne clădim viața, zi cu zi, adeseori nefăcând ceea ce este mai bine la ceea ce zidim. După aceea rămânem ca trăsniți, atunci când aflăm că trebuie să locuim în casa pe care am zidit-o.
Dacă am putea s-o facem din nou, am zidi-o cu totul diferit. Dar iată că nu ne mai putem întoarce…
Tu ești ziditorul casei tale. În fiecare zi bați un cui, mai pui o scândură sau ridici un perete. Intențiile și alegerile pe care le faci astăzi clădesc casa ta de mâine.
De aceea să construiești cu înțelepciune!
Cere de la Dumnezeu ca El să fie antreprenor în viața ta. El îți va arăta să faci o temelie solidă, pentru a zidi apoi casa vieții tale.
Dacă te grăbești să vezi că lumea se face mai bună, începe de la tine.
Este calea cea mai scurtă.