Într-una din colibele sihăstrești ale Katunakiei (Sfântul Munte Athos), un ucenic, monahul Heruvim, cu mulți ani în ascultare, din invidia și lucrarea satanei, vrăjmașul virtuții și aflătorul răutății, s-a răzvrătit împotriva starețului său, monahul Acachie. Și așa cum erau certați, starețul a murit.
După mai mulți ani monahul Heruvim s-a îmbolnăvit și a murit și el fără să-și ceară iertare de la starețul său. Și astfel au plecat amândoi din lumea aceasta și din această viață mincinoasă, neiertându-se unul pe altul.
După trei ani de la moartea starețului Acachie, după rânduiala monahilor și, în general, a creștinilor, ucenicul Heruvim, împreună cu alți monahi de la chiliile vecine, l-au dezgropat pe stareț și au găsit osemintele lui curate.
La un an după dezgroparea Starețului Acachie, a murit și ucenicul său, Monahul Heruvim. Dar când a venit vremea să-l dezgroape, au găsit trupul ucenicului Heruvim cu totul neputrezit și întreg, așa cum era cu trei ani în urmă când îl îngropaseră. Până și hainele lui erau neatinse de putreziciune. Pustnicii din vecinătate au făcut multă rugăciune la Preabunul Dumnezeu să-l ierte pe acest frate. Un monah, prieten de aproape al monahului Heruvim, și-a adus aminte de neînțelegerea dintre ucenic și starețul său, și de aceea a mers și l-a întrebat pe arhiereul Fotie, care se liniștea atunci în Sfântul Munte.
Atunci arhiereul, împreună cu toți monahii din vecinătate, a luat osemintele starețului Acachie, le-a așezat pe trupul neputrezit al ucenicului și îngenunchind, a făcut cu toți părinții o rugăciune fierbinte. Și după ce i-a citit mortului rugăciunea de iertare, îndată trupul monahului Heruvim s-a făcut țărână, iar hainele lui praf.
Fericitul Augustin spune: „Nimic nu este mai sigur ca moartea și nimic nu este mai nesigur ca ceasul ei”. Și fiindcă suntem toți muritori și nimeni nu cunoaște ceasul sau clipa când va pleca din această viață deșartă, această pățanie a monahului Heruvim să ne fie lecție și toți să fim gata întotdeauna, după cuvântul Domnului: „Fiți gata, căci în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni” (Mt. 24, 44). Trebuie să iertăm și să cerem iertare de la toți oamenii, fie vrăjmași, fie prieteni de sunt ei. Pentru aceasta este porunca Domnului nostru Iisus Hristos, care spune: „Iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine celor ce vă urăsc pe voi” (Mt. 5, 44) și: „Dacă nu veți ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Mt. 6. 15) și: „Iertați și vi se va ierta vouă” (Luca 6, 37).
Din Patericul Sfântului Munte.
