Nu judecați și nu veți fi judecați!

       Odată un mirean a mers la Schitul Capsocalivia din Sfântul Munte Athos ca să se facă călugăr. Însă Părinții nu au vrut să-l mai țină în Schit, deoarece, pe lângă faptul că era leneș și nepăsător, era și foarte scandalagiu, pricinuind mereu tulburări. Deoarece aceluia îi plăcea în Schit, i-a rugat pe Părinți să-l lase să rămână ca mirean și să lucreze.

Părinții i-au îngăduit să rămână și astfel și-a petrecut viața sa în Schit, însă în lenevie până la sfârșitul vieții sale. La sfârșit a căzut la pat, iar Părinții îi slujeau, aflându-se mereu lângă el.

Într-o zi muribundul a fost răpit în extaz și făcea semne. Părinții se nedumereau, întrebându-se ce ar putea fi. Când și-a revenit, le-a povestit următoarele:

Am văzut pe Arhanghelul Mihail cu o hârtie în mână, în care erau scrise toate păcatele mele și mi-a spus:

–       Vezi, toate acestea le-ai făcut, de aceea pregătește-te să mergi în iad.

Αρχαγγελος Μιχαηλ

Atunci eu i-am spus:

–       Ia caută și vezi dacă printre păcatele mele este și păcatul judecării!

Caută Arhanghelul, după care îmi spune:

–       Nu. Nu este.

–     Așadar, i-am spus eu, nu trebuie să merg în iad, căci spune  Domnul: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați”.

Atunci Arhanghelul a rupt hârtia cu păcatele mele. Deci, Părinților, voi merge în Rai. La început când mi-ați spus că nu sunt bun de monah, am rămas ca mirean și lucram, iar în Duminici și sărbători mergeam la Biserica Schitului. Odată am auzit cuvintele Domnului din Evanghelie: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați” și mi-am spus în sinea mea: „Ticălosule, cel puțin aceasta s-o faci”. Și aceasta m-a mântuit fără vreo altă osteneală.

De îndată ce a sfârșit de spus aceste cuvinte, și-a dat sufletul în mâinile Arhanghelului Mihail.

Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.