Vă iert, însă nu voi înceta să vă învinuiesc…

O scrisoare cutremurătoare a unui copil către părinții săi

într-o vreme în care războiul religiilor este intens

și Biserica Ortodoxă se străduiește să rămână neclintită

„Tată și mamă, mai întâi vreau să vă mulțumesc și apoi să vă învinuiesc pentru tot ce ați făcut pentru mine.

Dar cum să încep? Mi-ați dat multe. Hainele niciodată nu mi-au lipsit. V-ați îngrijit pentru instruirea mea. M-ați trimis la școala de dans, la școala de muzică. M-ați dus să învăț să înot; m-ați trimis la școli să învăț limbi străine. M-ați hrănit ca pe un animal pus la îngrășat, m-ați împodobit și m-ați învățat să mă mândresc ca un păun. Știu, am fost idolul vostru, marea voastră slăbiciune, dumnezeul vostru. Niciodată nu mi-ați refuzat ceva. Orice am cerut, am primit. Și orice am vrut, am făcut. Nu-mi aduc aminte ca vreodată să-mi fi spus un nu. Plecam de acasă la orice oră voiam și ori de câte ori mă întorceam acasă noaptea târziu, voi întotdeauna tăceați. Niciodată nu ați ridicat tonul să protestați. Singurele cuvinte pe care mi le aduc aminte au fost refrenul cuvintelor voastre: „Aceea de care eu m-am lipsit când eram de vârsta ta, tu să nu te lipsești”.

Însă trebuie să știți că acum vă învinuiesc. Da, vă învinuiesc eu, copilul vostru. Mi le-ați dat pe toate, chiar și pe cele care nu trebuia să mi le dați. În mâinile mele de copil eudemonismul fără măsură și libertatea absolută au fost un cuțit cu două ascuțișuri, care mi-a rănit trupul și mi-a vătămat sufletul. Toate mi le-ați dat, însă una mi-ați refuzat. Nu mi L-ați dat pe Dumnezeu.

Ați neglijat să mă învățați să mă rog Lui. Nu mi-ați îndreptat pașii la Sfânta Biserică să mă îmbisericesc și să mă împărtășesc cu Preacuratele Taine. Nu mi-ați vorbit niciodată despre catehizare și ați refuzat cu insistență să mă duceți la duhovnic. Nu m-ați învățat să cercetez Legea lui Dumnezeu. Niciodată nu mi-ați spus că prețul nevinovăției este vistierie neprețuită, pe care orice tânăr de o va pierde, nu va mai putea s-o găsească.

Când ați lucrat în inima mea? Ce ați făcut pentru personalitatea mea? Ați uitat să-mi spuneți că viața nu este o petrecere nesfârșită, ci o luptă continuă și neîntreruptă cu reușite și nereușite, cu biruințe și înfrângeri, cu lucruri plăcute și neplăcute. Pentru ceea ce sunt eu astăzi, voi sunteți de vină.

Vă iert, însă nu voi înceta să vă învinuiesc.

Copilul vostru”

 Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.

Total
21
Shares
Previous Post

Răceala în rugăciune

Next Post

Ce înseamnă Sfânt și ce înseamnă Cuvios?

Related Posts