Într-o vreme, din pricina multelor privegheri și Sfinte Liturghii, ajunsese la o foarte mare istovire. Un farmacist tânăr, fiu duhovnicesc de-al său, s-a oferit să-i prepare un medicament spre întărirea organismului său: vin conținând diferite tonice, precum și o mică doză de arsenic, din care să bea în fiecare seară câte un păhărel. Familia lui și-a luat răspunderea să-i dea medicamentele la vreme.
După două zile, într-o dimineață, s-a sculat foarte devreme spre a merge să liturghisească. Rostind rugăciunile de dinaintea slujbei (căci de cum deschidea ochii, el și începea rugăciunea), din neatenție, în loc să ia sticluța cu vin de slujbă a luat-o pe cea cu medicamentul. A mers la Biserică, a liturghisit cu el, l-a consumat tot și, neîntâmplându-i-se nimic, s-a întors acasă.
Ai lui voiau să-i dea medicamentul. Au căutat sticluța, dar n-au găsit-o. În timp ce aceia o căutau cu nerăbdare, el a scos din buzunar sticluța cu eticheta farmaciei. Îndată ce au văzut-o cei din casă au început să se neliniștească. L-au întrebat dacă nu se simte rău. „De ce vă neliniștiți?”, le-a spus el. „Oare n-a spus Domnul că de veți și bea ceva de moarte, nu vă va vătăma?”. Și deși medicamentul era și foarte amar, atunci când l-a consumat, Părintelui i s-a părut foarte dulce.
Extras din Sfântul Nicolae Planas ocrotitorul celor căsătoriți – Monahia Marta, Editura Evanghelismos.
