Frumusețea minții

Preot Ioan Istrati

Un text devastator din Poemul pocăinței Sfântului Andrei al Cretei spune așa: „Chip făcând urâțeniei patimilor mele, cu pofte iubitoare de plăceri, mi-am stricat frumusețea minții”.

E surprinsă fascinant lucrarea perversă a minții de a zidi prin imaginație idoli, la care omul căzut se închină ca unui Dumnezeu. Chip în limba greacă e eikon, Icoană. Omul nemernic și desfrânat își face Icoane din trupurile imaginate sau văzute, la care se închină ca un animal la hrana din pământ. E o uzurpare a slavei cuvenite lui Dumnezeu. Însă ce e mai groaznic e faptul că mintea devine cocina porcilor, incapabilă să mai simtă pe Dumnezeu, plină de necurăția poftelor.

Mintea e un altar de lumină, plină de frumusețea iubirii lui Dumnezeu, o Sfântă Masă pe care se odihnește Hristos cel răstignit și înviat, un izvor de idei și de valori cerești. Atunci când însă mintea își strică frumusețea cea dintâi, ea devine un lupanar de necurăție. E simptomatic pentru obsesia sexuală care se naște din desfrânare sau din pornografie.

Putem vedea această frumusețe a minții la copii. Ei iartă, zâmbesc, luminează lumea, sunt plini de entuziasm, de curăție, de pace, de adevărul pur al iubirii senine. Ei se joacă și, în jocul lor, Dumnezeu zâmbește de dor.

Total
57
Shares
Previous Post

Otrava pe care a consumat-o și nu l-a vătămat

Next Post

Gheronda, nu mai rezistăm

Related Posts