A trecut și Hramul Cuviosului Dimitrie Basarabov. Ca în fiecare an, orașul s-a adunat în rugăciune și a înălțat gânduri de mulțumire pentru Ocrotitorul său, sărbătorind nu doar un Sfânt, ci și un simbol al unității care depășește orice granițe și orice limitări. Cuviosul Dimitrie cel Nou a devenit, de-a lungul secolelor, un stâlp al identității bucureștene și românești, în general, dar și o sursă inepuizabilă de har și de duh ortodox.
În fiecare an, la doar trei zile de la sărbătoarea Cuviosului Dimitrie cel Nou, pe 30 octombrie, lumea Ortodoxă aduce prinos de cinstire Icoanei „Ozeriansk”, o reprezentare aparte a Maicii Domnului, cu o istorisire mai mult decât impresionantă, pe care vă invităm să o descoperiți și dumneavoastră în rândurile de mai jos.
Icoana Maicii Domnului „Ozeriansk” este, cu adevărat, o minunată reprezentare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care a devenit, în timp, un simbol al devoțiunii și al speranței pentru mii de credincioși. Cu o istorie care pare desprinsă mai degrabă din paginile unei legende, această Icoană a fost deopotrivă martoră la evenimente istorice unice, dar și la multe rugăciuni împlinite. Astăzi, Icoana se află în Mănăstirea Schimbării la Față – Kuriazsky, din localitatea Ozerianko, ce aparține de eparhia Harkov (de aici și numele icoanei, „Ozeriansk”).
Țipătul omenesc și cicatricea
Arhivele Direcției Consistoriului din Harkov amintesc de faptul că, în Mănăstirea Kuriazsky se află „o Icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul în brațe, numită „Ozeriansk”, ce a fost proslăvită din timpurile cele vechi. Această Icoană a fost descoperită în pustie, în timpul invaziilor tătare”. Icoana mai este cunoscută și sub numele de „Ozerianka” (în limba rusă: Озерянская икона Божией Матери).
Conform tradiției locale, Icoana a fost descoperită astfel: un bărbat a mers să cosească iarba de pe un câmp situat dincolo de pădurea de lângă localitate. În timp ce cosea, a fost întrerupt, oarecum, de un țipăt omenesc care a străbătut liniștea. În acel moment, el a observat lângă coasa sa o imagine extraordinară: Icoana Maicii Domnului era despicată în două părți, una dintre ele se afla lângă coasă, iar cealaltă jumătate era la rădăcinile unui copac în apropiere, cu o lumânare aprinsă în fața ei. Cu evlavie și cucernicie, omul a întrerupt munca și a luat ambele jumătăți ale Icoanei, purtându-le cu evlavie și ducându-le la coliba sa. Acolo, le-a așezat una lângă cealaltă și s-a rugat cu inima plină de credință înaintea Icoanei, cerând îndurare și iertare de la Bunul Dumnezeu și de la Preasfânta Sa Maică pentru vina de a fi tăiat Icoana în două.
În dimineața următoare, când a deschis ochii, a fost surprins să constate că Icoana nu se mai afla în colibă, în locul în care o așezase. Cu nădejde, a ieșit și a plecat direct către locul unde descoperise această minune în ziua anterioară. Uimit, a constatat că Icoana fusese lipită, prezentând acum doar o mică cicatrice, așa cum ni se întâmplă și nouă atunci când ni se vindecă o rană, în locul unde fusese tăiată în două. Ba chiar mai mult, lângă Icoană izvorâse din senin un fir de apă cristalină, care nu existase în acel loc până atunci.
Plângând de bucurie, bărbatul a fugit într-un suflet până la casa în care locuia preotul locului, Teodor, împărtășindu-i faptele minunate pe care le-a trăit în cele două zile. Acesta, la rândul său, i-a raportat evenimentele episcopului său, primind binecuvântarea de a ridica o Biserică din lemn cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, devenită ulterior Mănăstirea Kuriazsky.
Din vorbă în vorbă, locuitorii din Ozerianko au aflat minunea și au observat cum, de la zi la zi, numeroase minuni și vindecări au fost săvârșite prin intermediul acestei Icoane descoperite în mod minunat lângă localitatea lor. De-a lungul anilor, Icoana Maicii Domnului a devenit tot mai cunoscută, iar orașul Ozerianko a devenit un important loc de pelerinaj pentru credincioși din întreaga țară. De altfel, Icoana mai este cunoscută și ca ocrotitoare împotriva bolilor și epidemiilor, fiind considerată un sprijin de nădejde în vremuri de calamități și de adâncă nevoie.
Din punct de vedere iconografic, această reprezentare aparține tipologiei Hodighitria sau Odighitria. Acesta este un tip specific de Icoană în care Maica Domnului este reprezentată cu Pruncul în brațe și arată spre El, ca o călăuză spre Dumnezeu și spre mântuire. Numele „Odighitria” provine din greacă și poate fi tradus aproximativ ca „cea care arată calea” sau „cea care îndrumă, conduce”. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are veșmântul de culoare roșie, iar Pruncul Hristos poartă veșmânt roșu și ține în mâna stângă o Evanghelie, binecuvântând cu mâna dreaptă. Știm că anumite nuanțe sau combinații de culori pot fi folosite pentru a accentua anumite aspecte sau simboluri din icoană. Astfel, în acest caz, albastrul a fost folosit pentru a reprezenta cerul și natura divină a Maicii Domnului, în timp ce roșul simbolizează jertfa Mântuitorului, precum și dragostea sa infinită pentru întreg neamul omenesc.
Evlavia Sfântului Ioan Maximovici
Un detaliu interesant, legat de această Icoană, este acela că, Sfântul Ioan Maximovici, considerat de către creștinii ortodocși de pretutindeni ca fiind unul dintre cei mai mari Sfinți al secolului al XX-lea, avea mare evlavie la Icoana Maicii Domnului „Ozeriansk”. Într-unul dintre volumele care prezintă viața sa citim că era foarte evlavios, „lucru care în parte se vedea din iubirea pe care o avea pentru Icoane, pe care le colecționa în număr deosebit de mare. Acest obicei al său a făcut ca în casă să nu mai fie, la un moment dat, loc pentru Icoane”. Iar într-un alt volum este consemnat faptul că „se implica activ în viaţa bisericească şi în fiecare an lua parte la procesiunea Icoanei făcătoare de minuni din Ozeriansk a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, din Harkov până la mănăstirea Ozeriansk”. Încă de mic, tânărul Mihail sau Mişa, după cum i se zicea, se ruga adesea în fața Icoanelor Maicii Domnului și a Sfinților, cerându-le ajutorul și mijlocirea lor în rugăciunea sa. Despre aceşti ani ai copilăriei Sfântul Ioan avea să mărturisească în predica de la hirotonia sa întru episcop: „Din primele zile în care am început să fiu conştient de mine, am dorit să slujesc adevărului şi dreptăţii”.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
