Psaltire: Catisma a șaptea

https://marturieathonita.ro/psaltire-rugaciunile-incepatoare/

PSALMUL 46
Întru sfârșit; un psalm pentru fiii lui Core

1. Toate neamurile bateți din palme, strigați lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
2. Că Domnul este Preaînalt, înfricoșător, Împărat mare peste tot pământul.
3. Supusu-ne-a nouă popoare și neamuri sub picioarele noastre.
4. Alesu-ne-a nouă moștenirea Sa, frumusețea lui Iacov, pe care a iubit-o.
5. Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiță.
6. Cântați Dumnezeului nostru, cântați; cântați Împăratului nostru, cântați.
7. Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu, cântați cu înțelegere.
8. Împărățit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu șade pe Tronul cel sfânt al Său.
9. Căpeteniile popoarelor s-au adunat cu Dumnezeul lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului, care foarte s-au înălțat.

PSALMUL 47
O cântare de psalm, pentru fiii lui Core, pentru a doua zi a Sâmbetei

1. Mare este Domnul și lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui; bine-înrădăcinat fiind spre veselia întregului pământ.
2. Muntele Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea marelui Împărat.
3. Dumnezeu în palatele ei Se face cunoscut, atunci când o apără pe ea.
4. Că iată împărații pământului s-au adunat, dar au pierit împreună.
5. Aceștia văzând-o așa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat,
6. Cutremur i-a cuprins pe ei acolo, dureri ca ale celei ce naște.
7. Cu vânt năpraznic vei sfărâma corăbiile Tarsisului.
8. Precum am auzit, așa am și văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru.
9. Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac.
10. Cunoscut-am, Dumnezeule, că mila Ta este în mijlocul locașului Tău.
11. După numele Tău, Dumnezeule, așa și lauda Ta până la marginile pământului; plină de dreptate este dreapta Ta.
12. Să se veselească Muntele Sionului și să se bucure fiicele Iudeii pentru judecățile Tale, Doamne.
13. Înconjurați Sionul și-l cuprindeți pe el, povestiți în turnurile lui.
14. Cugetați în inimile voastre la puterea lui și străbateți palatele lui, ca să povestiți neamului ce vine.
15. Că Acesta este Dumnezeul nostru în veac și în veacul veacului; El ne va paște pe noi în veci.

PSALMUL 48
Întru sfârșit; un psalm pentru fiii lui Core

1. Auziți acestea, toate neamurile, ascultați, toți cei ce locuiți în lume,
2. Pământenii și fiii oamenilor, împreună bogatul și săracul.
3. Gura mea va grăi înțelepciune și cugetarea inimii mele pricepere.
4. Pleca-voi spre pildă urechea mea, descoperi-voi în psaltire taina mea.
5. De ce mă tem în ziua cea rea? De fărădelegea călcâiului meu care mă va înconjura.
6. Și de cei ce nădăjduiesc spre puterea lor și întru mulțimea bogăției lor se laudă.
7. Dar fratele nu răscumpără, oare va răscumpăra omul? Nu va putea da lui Dumnezeu jertfă de ispășire pentru sine, și preț de răscumpărare pentru sufletul său, oricât s-ar trudi în acest veac, ca să trăiască până în sfârșit.
8. Că nu va vedea stricăciune, când va vedea pe înțelepți murind.
9. La fel și cel nebun și cel fără de minte vor pieri, și vor lăsa străinilor bogăția lor.
10. Și mormintele lor le vor fi case în veac, locașurile lor din neam în neam; pus-au numele lor peste pământurile lor.
11. Și omul în cinste fiind, n-a priceput, alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor.
12. Această cale le este lor sminteală, dar și după acestea vor binevoi cu gura lor.
13. Ca niște oi în iad s-au pus, moartea îi va paște pe ei.
14. Și degrab îi vor stăpâni pe ei cei drepți, iar ajutorul lor se va învechi în iad; din slava lor au fost scoși.
15. Însă Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.
16. Să nu te temi când se va îmbogăți omul, sau când se va înmulți slava casei lui.
17. Căci nu va lua nimic când va muri, nici se va coborî cu el slava lui.
18. Că sufletul lui se va binecuvânta în viața lui; te va lăuda când face îi vei bine.
19. Pogorâse-va până la neamul părinților lui și în veac nu va vedea lumină.
20. Și omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor.

Slavă…

PSALMUL 49
Un psalm al lui Asaf

1. Dumnezeul dumnezeilor, Domnul, a grăit și a chemat pământul, de la răsăriturile soarelui până la apusuri.
2. Din Sion este bunăcuviința frumuseții Lui.
3. Dumnezeu va veni la vedere, Dumnezeul nostru, și nu va tăcea.
4. Foc înaintea Lui va arde și împrejurul Lui vifor mare.
5. Chema-va cerul de sus și pământul, ca să deosebească pe poporul Său.
6. Adunați-i Lui pe cuvioșii Lui, pe cei ce au împlinit legământul Lui prin jertfe.
7. Și vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este.
8. „Ascultă, poporul Meu, și voi grăi ție, Israile, și voi mărturisi împotriva ta: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.
9. Nu pentru jertfele tale te voi mustra, că arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea.
10. Nu voi primi din casa ta viței, nici din turmele tale țapi.
11. Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munți și boii.
12. Eu am cunoscut toate păsările cerului și frumusețea câmpului cu Mine este.
13. De voi flămânzi, nu voi spune ție, că a Mea este lumea și plinătatea ei.
14. Oare carne de tauri voi mânca, sau sânge de țapi voi bea?
15. Jertfește lui Dumnezeu jertfă de laudă și împlinește Celui Preaînalt făgăduințele tale,
16. Și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului, și te voi scoate și Mă vei preaslăvi.”
17. Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: „Pentru ce povestești dreptățile Mele și iei legământul Meu în gura ta?
18. În vreme ce tu ai urât învățătura și ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta.
19. De vedeai furul, alergai cu el și cu cel preacurvar partea ta puneai.
20. Gura ta a înmulțit răutate și limba ta împletea vicleșug.
21. Șezând, împotriva fratelui tău cleveteai și împotriva fiului maicii tale puneai sminteală.
22. Acestea ai făcut și am tăcut; ai cugetat fărădelege, că Eu voi fi asemenea ție; mustra-te-voi și voi pune înaintea feței tale păcatele tale.
23. Înțelegeți dar acestea cei ce uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească și nu va fi cel ce izbăvește.
24. Jertfa de laudă Mă va slăvi și acolo este calea în care îi voi arăta lui mântuirea Mea».

PSALMUL 50
Întru sfârșit; un psalm al lui David, când a venit prorocul Natan, ca să-l mustre pentru femeia lui Urie

1. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
2. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, și de păcatul meu mă curățește.
3. Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea.
4. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa că drept ești întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu.
5. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea.
6. Că, iată, adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale Mi-ai arătat mie.
7. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi.
8. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite.
9. Întoarce fața Ta de la păcatele mele, și toate fărădelegile mele șterge-le.
10. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și Duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
11. Nu mă lepăda de la fața Ta, și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.
12. Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale, și cu Duh stăpânitor mă întărește.
13. Învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.
14. Izbăvește-mă de vărsare de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
15. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta.
16. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderi de tot nu vei binevoi.
17. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
18. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului.
19. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot.
20. Atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Slavă…

PSALMUL 51
Întru sfârșit; un psalm al lui David, când a venit Doig Idumeul și a vestit lui Saul și i-a zis: Venit-a David în casa lui Abimelec

1. Ce te fălești întru răutate, puternice, în fărădelege petrecând toată ziua?
2. Nedreptate a grăit limba ta, ca un brici ascuțit ai făcut vicleșug.
3. Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptate.
4. Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană.
5. Pentru aceasta să te surpe Dumnezeu de tot, să te smulgă și să te strămute din cortul tău, și rădăcina ta din pământul celor vii.
6. Vedea-vor drepții și se vor teme, vor râde de el și vor zice:
7. „Iată om care nu și-a pus ajutor pe Dumnezeu, ci a nădăjduit în mulțimea bogăției sale și s-a întărit întru deșertăciunea sa”.
8. Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu; nădăjduit-am în mila lui Dumnezeu în veac și în veacul veacului.
9. Lăuda-Te-voi pe Tine în veac că Tu ai lucrat, și voi aștepta numele Tău, că bun este înaintea Cuvioșilor Tăi.

PSALMUL 52
Întru sfârșit, pentru maeleth, un instrument muzical; al lui David pentru pricepere

1. Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu”. Stricatu-s-au și s-au spurcat întru fărădelegi; nu este cel ce face binele.
2. Dumnezeu S-a plecat din cer către fiii oamenilor, ca să vadă de este cel ce înțelege sau cel ce caută pe Dumnezeu.
3. Toți s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul.
4. Oare nu vor cunoaște toți cei ce lucrează fărădelegea, cei ce mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâinea?
5. Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică.
6. Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; rușinați au fost, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei.
7. Cine va da din Sion mântuirea lui Israil? Când va întoarce Dumnezeu robia poporului Său, se va veseli Iacov și se va bucura Israil.

PSALMUL 53
Întru sfârșit; un psalm al priceperii. Când au venit zefeii și au zis lui Saul: Iată, oare, nu s-a ascuns David la noi?

1. Dumnezeule, întru numele Tău mântuiește-mă și întru puterea Ta mă judecă.
2. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte la graiurile gurii mele.
3. Că străinii s-au sculat împotriva mea și cei tari au căutat sufletul meu și n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor.
4. Că, iată, Dumnezeu ajută mie și Domnul este sprijinitorul sufletului meu.
5. Întoarce-va cele rele vrăjmașilor mei; întru adevărul Tău nimicește-i pe ei.
6. De bunăvoie voi jertfi Ție; mărturisi-mă-voi Numelui Tău, Doamne, că este bun.
7. Că din tot necazul m-ai izbăvit și spre vrăjmașii mei a privit ochiul meu.

PSALMUL 54
Întru sfârșit, al lui David pentru pricepere

1. Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea și nu trece cu vederea ruga mea; ia aminte la mine și mă ascultă.
2. Mâhnitu-m-am întru neliniștea mea și m-am tulburat de glasul vrăjmașului și de asuprirea păcătosului.
3. Că a abătut asupra mea fărădelege și întru mânie m-a vrăjmășit.
4. Inima mea s-a tulburat întru mine și groaza morții a căzut peste mine.
5. Frică și cutremur au venit asupra mea și m-a acoperit întunericul.
6. Și am zis: „Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor și să mă odihnesc?”.
7. Iată, m-am depărtat fugind și m-am sălășluit în pustie.
8. Așteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuiește de împuținarea sufletului și de vifor.
9. Potopește-i, Doamne, și desparte limbile lor, că am văzut fărădelege și dezbinare în cetate.
10. Zi și noapte o va înconjura pe zidurile ei; fărădelege și osteneală în mijlocul ei și nedreptate, și n-a lipsit din ulițele ei camătă și vicleșug.
11. Că de m-ar fi ocărât vrăjmașul, aș fi răbdat, și dacă cel ce mă urăște ar fi grăit cu trufie împotriva mea, m-aș fi ascuns de el.
12. Iar tu, omule, cel întocmai cu mine la suflet, povățuitorul meu și cunoscutul meu,
13. Care împreună cu mine te îndulceai de mâncări, și în casa lui Dumnezeu umblam într-un gând!
14. Să vină dar moartea peste ei și să se pogoare în iad de vii, că viclenie este în sălașurile lor, în mijlocul lor.
15. Iar eu către Dumnezeu am strigat și Domnul m-a auzit pe mine.
16. Seara și dimineața și la amiază voi povesti, voi vesti și va auzi glasul meu.
17. În pace va slobozi sufletul meu de la cei ce se apropie de mine, că mulți erau împreună împotriva mea.
18. Auzi-va Dumnezeu și-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci.
19. Că nu este în ei îndreptare și nu s-au temut de Dumnezeu.
20. Întins-a mâna Lui spre răsplătire; pângărit-au legământul Lui.
21. Risipiți au fost de mânia feței Lui și s-au apropiat inimile lor.
22. Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeți.
23. Aruncă spre Domnul grija ta și El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului.
24. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî pe ei în groapa stricăciunii.
25. Bărbații vărsători de sânge și vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui în Tine, Doamne.

Slavă… Și acum…

DUPĂ A ȘAPTEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul 1:

Când va ședea Judecătorul pe tronul Său și Îngerii vor sta de față; când trâmbița va răsuna și văpaia va arde, ce vei face, suflete al meu, ducându-te la judecată? Căci atunci răutățile tale vor sta de față și greșalele tale cele ascunse se vor vădi. Pentru aceasta, mai înainte de sfârșit, strigă către Judecătorul: Dumnezeule, milostivește-Te spre mine și mă miluiește!

Slavă…

Toți să priveghem și să întâmpinăm pe Hristos cu mulțime de untdelemn și cu candele aprinse, ca să ne învrednicim a fi înăuntrul cămării Mirelui. Că cel ce va rămâne afară, în deșert va striga către Dumnezeu: miluiește-mă!

Și acum…

În patul a multe păcate zăcând, mă dezbrac de nădejdea mântuirii mele. Că somnul lenevirii mele pricinuiește chinuri sufletului meu. Dar Tu, Dumnezeule, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, ridică-mă spre cântarea Ta, ca să Te slăvesc pe Tine.

Apoi: Doamne miluiește (de 40 de ori)

și Rugăciunea aceasta:

Doamne, Dumnezeul meu, ca un bun și de oameni iubitor, multe mile ai făcut cu mine, pe care nu mă așteptam să le văd. Cu ce, oare, voi răsplăti bunătățile Tale, Doamne, Doamne al meu? Mulțumesc numelui Tău celui mult lăudat; mulțumesc milostivirii Tale celei negrăite ce o ai spre mine; mulțumesc îndelungii Tale răbdări celei neasemănate, și Te rog sprijinește-mă și de acum înainte, și mă ajută! Ferește-mă, Stăpâne al tuturor, ca să nu mai greșesc înaintea Ta! Că Tu cunoști alunecarea cea lesnicioasă a firii mele. Tu știi nepriceperea mea, Tu cunoști cele făptuite de mine, cele întru cunoștință și întru necunoștință, cele de voie și cele fără de voie, cele din noapte și cele din zi, cele cu mintea și cu gândul. De aceea, ca un Dumnezeu bun și de oameni iubitor, șterge-le, Preabunule Doamne, cu roua milei Tale și ne mântuiește, pentru Sfânt Numele Tău, cu judecățile care știi. Pentru că Tu ești Lumina și Adevărul și Viața și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.