Dimitrie Panagopoulos
Se spune că odată Maica Domnului trecea printr-o grădină frumoasă, cu flori prea minunate. Însă una din florile acelea i-a plăcut atât de mult, încât nu a rezistat dorinței de a o tăia. Dar când a mirosit-o, ca să se desfăteze de mireasma ei, a văzut uimită că nu avea mireasmă. Nu mirosea deloc! Era un lucru rece… Doar frumusețea exterioară o avea.Atunci Maica Domnului s-a întristat atât de mult pentru acea floare frumoasă dar fără miros și a spus:
– Sărmană floare! De ce tu nu ai mireasmă?
Iar când mâinile Maicii Domnului au atins floarea, îndată aceea a răspândit atâta mireasmă, încât toți care treceau pe acolo se întrebau: Ce se întâmplă aici? Ce mireasmă este aceasta?
Știți câtă lume seamănă cu această floare? Oameni ce au o înfățișare exterioară frumoasă, chipurile, dar înlăuntrul lor nu au mireasmă, ci sunt reci, neînsuflețiți. Iar unii răspândesc și duhoare.
Însă când oamenii au legătură cu Maica Domnului, îndată toate se schimbă, se transformă și devin precum acea floare înmiresmată.
