POVARA UNEI FRUMUSEȚI
Demult, când romanii țineau în mâinile lor hățurile lumii, aproape de capitala Imperiului, la o mănăstire de care nu știa prea multă lume, trăiau câteva călugărițe. Printre ele – Anastasia. Rămăsese de la trei ani fără părinți și fusese luată în grijă de Sofia, Stareța locului.
Tânăra avea acum aproape 20 de ani și, cu toate că crescuse ferită de ceilalți, vestea că era foarte frumoasă trecuse dincolo de zidurile mănăstirii. Mulți ar fi vrut să o ia de soție, dar Anastasia era călugăriță și așa voia să rămână.
Atunci, unii dintre cei refuzați au decis să se răzbune. „Indiferența” tinerei era greu de înțeles pentru cineva de altă credință. De aceea, au pârât-o lui Prov, administratorul Romei. I-au spus unde se află, cum trăiește și că le întrece în frumusețe pe fecioarele din cetate. Dar că îi desconsideră pe păgâni, râde de zeii romani și crede în Hristos.
Prov și-a trimis slujitorii s-o aducă la el. Când au ajuns la mănăstire, aceștia au găsit porțile închise și le-au tăiat cu securile. Mai toate călugărițele s-au speriat: doar Stareța Sofia și Anastasia au rămas netulburate. Prima, care bănuia ce vor ostașii, a luat-o deoparte pe Anastasia și a pregătit-o pentru ce avea să urmeze. I-a prezis că va suferi defăimări, umiliri, torturi, dar a încurajat-o să nu se teamă. Să rămână neclintită în credință, oricât i-ar fi de greu.
Stareța i-a vorbit deschis despre un viitor cu un deznodământ sumbru. Pe de o parte, bătrâna Sofia avea inima sfâșiată, știind ce va păți fiica ei duhovnicească. Pe de altă parte, o învățase pe aceasta că în numele iubirii de Dumnezeu jertfești totul. Apoi, credința și dragostea îi dădeau forța să înfrunte orice slăbiciune interioară și orice nedreptate omenească. La fel s-a întâmplat cu Sfânta Anastasia. Aflând ce o așteaptă, ea ar fi putut da înapoi. S-a arătat însă gata să îndure orice pentru Hristos, chiar să moară pentru El.
PUTEREA ALTEI FRUMUSEȚI
Când Anastasia a intrat în sala în care o așteptau guvernatorul Prov și alți curioși, în jur s-a lăsat tăcerea. Auziseră ei că tânăra era atrăgătoare, dar acum, când o vedeau de-aproape, uimirea îi paralizase. Într-un capăt al încăperii, drept, lângă un jilț, stătea judecătorul ei. Ce i se întâmpla? De ce îi zvâcneau tâmplele? Și de ce – dintr-odată – bărbia începuse să-i tremure?
Fecioara privea doar în pământ, în timp ce înainta înspre el. Pentru câteva clipe, bărbatului i s-a părut că o vede înfășurată într-o lumină blândă.
„Cine ești, cum te cheamă și ce credință ai?” a întrebat-o el.
„Sunt din Roma, acolo m-am născut. Am crescut la mănăstire” a răspuns ea, fără să-și ridice ochii din oglinda pardoselii. „Mă cheamă Anastasia.”
„Ce nume e ăsta?!” a reacționat Prov.
„Un nume creștin. Înseamnă Înviere”, i-a explicat ea fără a-l privi în ochi.
Biata fată!, se gândea Prov. Trăiește într-o amăgire. Cum să renunți la bucuriile tinereții, doar pentru că alegi să crezi într-unul care și-a spus Fiul lui Dumnezeu și a murit ca un tâlhar? De ce să îți ascunzi frumusețea, în loc să profiți de ea?!
I-a vorbit, la un moment dat:
„Ce câștigi dacă fugi de oameni? Dacă te sacrifici pentru Un răstignit? Mai bine mărită-te cu un ins cinstit și frumos, bucură-te de bogății și nu-ți risipi viața, căci…”
„Bărbatul meu, bogăția mea, veselia mea și viața mea este Domnul meu Iisus Hristos”, i-a tăiat vorba Anastasia, înfruntându-i privirea.
„Așa-i răspunzi unui conducător? Cum îndrăznești?! Pălmuiți-o!” a poruncit acesta.
Prima palmă a fost cea mai grea. Apoi, pe celelalte Sfânta Anastasia le-a îndurat mai ușor. I-a venit să izbucnească în plâns doar când Prov a poruncit să i se smulgă hainele și să fie lăsată goală, înaintea mulțimii. Apoi, a întrebat-o dacă se cuvine ca o virtuoasă ca ea să stea așa, în văzul lumii.
„Nu mie ar trebui să-mi fie rușine, ci ție, bărbat plin de pofte” i-a tăiat vorba Sfânta Anastasia. „Dumnezeu știe că nici măcar soarele nu mi-a văzut trupul gol.”
În loc să-i mai spună ceva, guvernatorul a dat poruncă să fie torturată în multe feluri, dar fecioara a răbdat toate chinurile, fără a înceta să își mărturisească credința. Atât de mult a fost bătută, încât au obosit până și călăii săi. Au tras-o și pe roată, ca să îi zdrobească fiecare părticică din trup, dar la rugăciunile ei roata s-a oprit, Sfânta Anastasia a fost dezlegată de o mână nevăzută și s-a arătat tuturor nevătămată.
Minunea i-a cutremurat pe martorii supliciului, mai puțin pe Prov, care s-a încrâncenat și a poruncit ca fecioara să fie mutilată. Astfel, tot trupul i-a fost ciopârțit.
În toiul schingiurilor, slăbită, Sfânta Anastasia cerea apă. Un bărbat pe nume Chiril i-a astâmpărat setea de două ori și, din acest motiv, Sfânta l-a binecuvântat, dar gestul lui milostiv l-a costat viața.
„Anastasia, ți-e bine acum?!” întreba Prov, din când în când.
„Da, pentru că le îndur pe toate pentru Hristos. Gata sunt să mor pentru El nu doar o dată, ci de sute de ori” răspundea ea.
„Să i se taie limba!” a tunat atunci bărbatul.
„Nu-i nimic, inima mea tot nu încetează să vorbească cu Domnul meu…” a mai apucat să zică Sfânta Anastasia, înainte ca porunca lui Prov să fie îndeplinită.
După aceea, Prov a ordonat să fie dusă afară din cetate și să i se taie capul, iar trupul să fie lăsat pe un câmp – hrană pentru fiare și păsări. Dumnezeu a avut însă grijă ca acesta să rămână neatins, iar noaptea, în vis, i-a trimis un Înger Stareței Sofia, să o cheme după fiica sa duhovnicească. Bătrâna a luat o pânză curată, a ieșit din mănăstire și nu s-a oprit până la câmpul pe care zăceau împrăștiate Moaștele Sfintei. Le-a adunat de acolo cu ajutorul unor creștini necunoscuți și le-a îngropat.
Sfânta Mare Muceniță Anastasia Romana a trăit în secolul al 3-lea și este pomenită în 29 octombrie. Mai există o Sfântă Muceniță cu același prenume (Sfânta Anastasia, izbăvitoarea de boli) sărbătorită în 22 decembrie.
Sfânta Anastasia Romana a rămas cunoscută și pentru frumusețea sa fizică, și pentru cea duhovnicească. Incredibile mi se par rezistența ei în suferință; maturitatea; demnitatea sa; puterea de a nu ceda în fața unui abuzator; curajul de a înfrunta un asemenea om. Un strop din această îndrăzneală i-ar folosi oricui.
Vouă ce v-ar fi de folos, din viața Sfintei Anastasia Romana?
Ioana Revnic
Sursa: http://basilica.ro.
