Proverbele lui Solomon 30
- Pe acestea le spune omul către cei ce se încred în Dumnezeu; eu mă opresc.
- Fiindcă eu sunt cel mai neînţelept dintre toţi oamenii şi’n mine nu se află înţelepciunea oamenilor. †
- Înţelepciunea m’a învăţat-o Dumnezeu, căci eu cunosc înţelepciunea sfinţilor.
- Cine S’a suit în cer şi S’a pogorât? Cine Şi-a adunat vânturile în sân? Cine a învelit apele într’o haină? Cine stăpâneşte peste toate marginile pământului? care Îi este numele? sau care este numele copiilor Lui? †
- Că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt în foc lămurite şi El îi apără pe cei care-L cinstesc. †
- Nu adăuga tu la cuvintele Lui, ca nu cumva El să te mustre, iar tu să devii mincinos. †
- Două lucruri cer eu de la Tine, şi să nu mi le iei în nume de rău atât cât eu trăiesc:
- îndepărtează de la mine deşertăciunea şi minciuna şi nu-mi da bogăţie sau sărăcie; rânduieşte-mi ce trebuie, şi-i de-ajuns; †
- ca nu cumva, săturându-mă, să devin mincinos şi să zic: Cine mă vede?; sau, sărac fiind, să fur, şi’n deşert să jur pe numele lui Dumnezeu. †
- Să nu dai un serv pe mâna stăpânului, ca nu cumva el să te blesteme, iar tu să fii nimicit.
- Urmaşii răi îşi blesteamă tatăl şi nu-şi binecuvintează mama.
- Urmaşii răi se cred a fi drepţi, dar nu-şi curăţă deprinderile. †
- Urmaşii răi au ochi trufaşi şi cu genele ochilor se înalţă. †
- Urmaşii răi îşi au dinţii săbii şi măselele cuţite, ca să-i mistuie şi să-i înfulece pe neputincioşii pământului şi pe cei ce mai sunt cu ei sărmani între oameni. †
- O lipitoare avea trei fete preaiubite; şi acestea trei n’o săturau, iar a patra nu ajungea să spună: Destul! †
- Iadul şi dragostea femeii şi pământul nesătul de apă şi apa însăşi, şi focul nu vor spune: Destul! †
- Ochiul care-şi râde de un tată şi necinsteşte bătrâneţea unei mame, pe acela ciorile de pe vale să-l scoată şi vulturii tineri să-l mănânce! †
- Trei sunt lucrurile pe care nu le pot înţelege, iar pe al patrulea nu-l ştiu:
- urma vulturului când zboară, căile şarpelui pe stâncă şi cărarea corăbiei ce merge pe mare; şi căile omului în tinereţile lui. †
- Aşa este calea femeii adultere: se spală pe mâni de ceea ce a făcut şi zice că n’a făcut nimic în afară de cale.
- De trei lucruri tremură pământul, iar pe al patrulea nu-l poate suferi: †
- dacă o slugă domneşte, dacă nebunul se satură de bucate †
- sau dacă slujnica îşi va alunga stăpâna; sau dacă o femeie urâcioasă nimereşte bărbat bun.
- Sunt pe pământ şi patru lucruri mai mici, dar ele sunt mai înţelepte decât cele înţelepte:
- furnicile, care sunt slabe, dar îşi pregătesc vara hrană; †
- aricii, neam slab, care-şi fac casele în piatră;
- lăcustele, care nu au rege, dar merg în rânduială ca la o poruncă;
- şi salamandra, care se reazemă pe mâini şi poate fi lesne prinsă cu mâna, dar locuieşte în castelele regilor.
- Şi trei sunt lucrurile care umblă sporind, şi un al patrulea care merge bine:
- puiul de leu, mai puternic decât toate fiarele, care nu ocoleşte şi nici că se teme de vreo fiară; †
- cocoşul, care umblă semeţ printre găini; şi ţapul care călăuzeşte turma; şi regele care vorbeşte deschis în faţa unui neam. †
- Dacă te vei da pradă voioşiei şi-ţi vei întinde mâna într’o ceartă, fără cinste vei fi.
- Mulge lapte şi va fi unt; stoarce nări şi va ieşi sânge; smulge cuvinte: vor ieşi certuri şi vrajbă. †