Proverbele lui Solomon 17

29 versete·citire ~2 min

  1. Mai bun e un dumicat cu plăcere şi’n pace decât o casă doldora de bunătăţi şi jertfe nedrepte, cu vrajbă. †
  2. Servul grijuliu îşi stăpâneşte stăpânii nemintoşi şi el le împarte fraţilor părţile. †
  3. Aşa cum aurul şi argintul se lămuresc în cuptor, tot astfel inimile cele alese, lângă Domnul. †
  4. Omul rău ascultă de limba nelegiuiţilor, dar omul drept nu ia aminte la buzele mincinoase. †
  5. Cel ce râde de sărac Îl întărâtă pe Cel ce l-a făcut, iar cel ce se bucură de căderea altuia nu va rămâne nepedepsit; dar cel ce simte milă, milă va afla. †
  6. Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, iar părinţii lor sunt lauda copiilor.Cel credincios are’ntreaga lume plină de bănet, dar necredinciosul, nici un bănuţ. †
  7. Cel fără minte nu-şi apropie buzele drepte, dar nici cel drept buzele mincinoase.
  8. Învăţătura e bună răsplată celor ce se ţin de ea: oriîncotro se întoarce, ea e pe drumul cel bun.
  9. Cel ce ascunde strâmbătatea umblă după prietenie, dar cel ce-i urăşte ascunzişul desparte prieteni şi casnici. †
  10. Ameninţarea sfărâmă inima înţeleptului, dar nemintosul, chiar când e bătut, nu simte.
  11. Omul rău scorneşte certuri, dar Domnul va trimite împotrivă-i înger ne’ndurător. †
  12. Purtarea de grijă îi revine omului grijuliu, dar nemintosul cugetă lucruri rele.
  13. Din casa celui ce plăteşte cu rău pentru bine răul nu se va muta. †
  14. O lege dreaptă le dă cuvintelor putere, dar cearta şi vrajba aduc după ele sărăcia.
  15. Cel ce hotărăşte că ce-i drept e strâmb şi că ce-i strâmb e drept, acela spurcat este şi urâciune în faţa lui Dumnezeu. †
  16. De ce are nebunul de toate? că doar nu poate nemintosul să cumpere înţelepciune!
  17. Cel ce-şi înalţă casa, caută s’o dărâme, iar cel leneş la învăţătură va cădea în necazuri.
  18. Pentru orice vreme să ai un prieten, iar fraţii să-ţi fie de folos la nevoie, că pentru aceasta sunt făcuţi. †
  19. Omul fără minte bate din palme şi se veseleşte sieşi, aşa cum chezaşul se pune zălog pentru prietenul său. †
  20. Cel ce iubeşte păcatul se bucură de gâlceavă, iar cel cu inima împietrită nu se adună cu cei buni. †
  21. Omul cu limbă schimbătoare va cădea în necazuri, iar inima nebunului durere îi este celui ce o are. †
  22. Un tată nu se bucură de fiul lipsit de’nvăţătură, dar fiul înţelept îşi veseleşte mama. †
  23. O inimă veselă face viaţa sănătoasă, dar omului mâhnit i se usucă oasele. †
  24. Căile celui ce primeşte mită nu sporesc, iar necredinciosul se abate de la căile dreptăţii.
  25. Faţa omului înţelept o citeşti uşor, dar ochii nebunului sunt pe la marginile pământului. †
  26. Fiul fără minte îi este mânie tatălui său şi întristare celei ce l-a născut. †
  27. Nu e bine să-l păgubeşti pe omul drept şi nu-i cuviincios să unelteşti împotriva celor ce stăpânesc cu dreptate.
  28. Cel ce împiedică rostirea unei vorbe grele e un om cu minte, iar omul care rabdă mult e un înţelept. †
  29. Când nemintosul întreabă înţelepciunea, înţelepciune i se socoteşte, iar cel ce face pe mutul, înţelept va fi. †