Sfatul cel înțelept

Într-o vreme, era un rege înțelept, care căuta un sfetnic înțelept și devotat, care să-l ajute în treburile sale și mai ales în judecățile pe care le făcea cu poporul.

Așadar, a chemat înaintea sa cinci dintre oamenii săi cei mai buni și mai de încredere, dintre care voia să aleagă pe cel mai credincios. A deschis o cutie de aur, din care a scos cinci diamante mari și strălucitoare, și le-a spus:

– Cel care-mi va da cel mai prețios sfat va primi drept răsplată un diamant.

Și repezindu-se primul, a început:

– Ce sfat să-ți dăm noi, Măria Ta? Noi suntem niște viermi, iar Măria Ta ești atât de însemnat, ești însăși viața, ești de la sineți vistieria cu puterea pe care o ai.

Regele i-a mulțumit pentru aceste cuvinte și i-a dat primul diamant. A venit rândul celui de-al doilea, care și el, la rândul său, i-a împletit regelui un frumos cuvânt de laudă, pentru care a primit și el al doilea diamant. La fel a făcut și al treilea și al patrulea, pentru care au primit și ei câte un diamant. Mai rămăsese al cincilea diamant în cutie. Regele l-a scos și, ținându-l în mână, s-a adresat celui de-al cincilea:

– A venit rândul tău să dobândești ultimul diamant. Te ascult.

Atunci acela a stat cu bună cuviință înaintea regelui, i-a făcut o plecăciune și i-a spus:

– Măria Ta, ești foarte puternic și ai multă bogăție, dar acestea ți le-a dat Dumnezeu ca să te arăți vrednic să stăpânești poporul. Pentru aceasta eu, supusul tău, te îndemn ca toate harismele pe care le ai, precum și bogățiile, să le folosești, cu dragoste și dreptate, pentru binele poporului tău. Acest sfat îți dau eu.

Atunci regele îndată a băgat diamantul în cutie și a spus:

– Ție, care ți-ai spus părerea fără frică și lingușiri, îți voi da ceva mult mai de preț decât diamantul. Vei avea încrederea mea și vei fi primul meu sfetnic, ca să mă sfătuiești cum să stăpânesc întotdeauna cu cinste poporul meu.

A doua zi dimineața s-au prezentat înaintea regelui ceilalți patru sfetnici, care erau palizi din pricina mâhnirii lor. Abia au reușit să îngaime:

– Măria Ta, cred că s-a făcut o greșeală, pentru că diamantele sunt false. Am mers și le-am probat. Sunt niște pietre simple care strălucesc, au spus aceia, căzând la picioarele lui și încercând să-și stăpânească mânia.

– Și voi mi-ați oferit cuvinte false, le-a răspuns regele cu un glas aspru. La lingușiri false numai diamante false se potrivesc. Plecați de aici!

Previous Post

Harul Botezului

Next Post

Minunea Sfintei Marina

Related Posts
Total
0
Share