Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil

A doua zi după Buna Vestire a Preacuratei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, Biserica de demult, prin tipicul Ierusalimului și prin rânduiala marelui locaș al Sfântului Sava, a hotărât a sărbători Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil cu cântări de laudă, cinstind pe bunul vestitor de bucurie. Pentru că se cuvine aceluia a fi cinstit de noi după vrednicie, ca cel ce a slujit taina mântuirii noastre, aducând Fecioarei celei fără de prihană vestire despre întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, în preacuratul ei pântece. Pentru că, dacă un împărat pământesc, printr-un cinstit sol, aduce în cetate vreun cuvânt de milă împărătească, de toți cetățenii se cinstește mult, cu atât mai mult pe cel trimis de la Împăratul ceresc, cu preamilostivul cuvânt spre neamul omenesc, cel vestitor de veșnică mântuire, pe Gavriil, cel mai ales voievod al îngerilor, cu datorie este a-l cinsti cu deosebită prăznuire. Iar cât este de cinstit acest sol dumnezeiesc, singur și-a spus cinstea sa mai înainte Sfântului Zaharia, zicând: “Eu sunt Gavriil, care stau înaintea lui Dumnezeu, adică mai aproape decât alți îngeri de scaunul lui Dumnezeu”. Și precum la pământeasca împărăție, pe cât cineva este mai aproape de împărat, și de tainele împărătești este mai cinstit; asemenea și la cereasca împărăție, sfinții îngeri cei ce mai de aproape stau înaintea lui Dumnezeu sunt văzători ai tainelor lui Dumnezeu mai încredințați, au mai multă cinste și slavă și mai mult strălucesc decât îngerii care sunt în rânduielile cele mai de jos.

Sfânta Scriptură spune că îngerii rânduielii celei preaînalte sunt mai aproape de dumnezeiasca și neapropiata slavă, și între aceștia se află mai marii voievozi îngerești, adică ceata Sfinților Arhangheli. Că scrie la Sfântul Tobie că, împreună cu călătorul lui Tobie, acel tânăr a spus că este înger și a arătat că este unul din cei șapte arhangheli care stau înaintea lui Dumnezeu. Încă și Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu pe cei șapte îngeri îi pomenește în cartea Apocalipsei sale, zicând: Har vouă și pace de la Cel ce este, a fost acum și vine; cum și de la cele șapte duhuri care sunt înaintea scaunului Lui. Deci, dintre cele șapte, unul este Sfântul Gavriil, care este al doilea după Sfântul Mihail. Căci astfel se numără după nume: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Selatiil, Gudiil și Varahil. Iar de va zice cineva: “De ce n-a trimis Dumnezeu la Preacurata Fecioară pe cel dintâi dintre îngeri, pe Mihail, ci pe Gavriil, care este după dânsul?”, acela să știe că toți cei șapte sfinți îngeri mai înalți cu cinstea sunt între dânșii asemenea. Dar cu numărul se începe de la Mihail și fiecare dintre dânșii își are slujba sa deosebită. Astfel, Mihail este biruitorul vrăjmașilor; Gavriil, vestitor al dumnezeieștilor taine; Rafail, tămăduitor al neputințelor omenești; Uriil este rază a focului dumnezeiesc și luminător al celor întunecați; Selatiil este rugător, pentru că rugându-se totdeauna lui Dumnezeu, îndeamnă pe oameni la rugăciune; Gudiil este slăvitor al lui Dumnezeu și își are slujba de a întări pe oamenii care se ostenesc la orice lucru pentru slava lui Dumnezeu și a le mijloci răsplătire, iar Varahil este dătător de binecuvântarea lui Dumnezeu și mijlocitor al dumnezeieștilor faceri de bine.

Deci, nu s-a trimis la Buna Vestire Mihail, deoarece alta este slujba lui – adică să țină sabia, să năvălească asupra vrăjmașilor și pe aceia să-i izgonească -, ci a fost trimis Gavriil, că aceasta este slujirea lui firească, adică să vestească tainele lui Dumnezeu, precum vestea și Sfântul Prooroc Daniil pentru eliberarea poporului lui Dumnezeu din Babilon și pentru timpul venirii lui Mesia. Gavriil a vestit și Sfântului Zaharia, pentru nașterea Sfântului Ioan Mergătorul Înainte, din maica cea stearpă, Elisabeta.

Se spune că Arhanghelul Gavriil și pe Sfântul Prooroc Moise, îl învăța în pustie să scrie cărțile Facerii, pentru cele dintâi neamuri și timpuri, începând de la zidirea lumii. Și este dreptcredincioasă înțelegere, că el și zămislirea Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu a binevestit-o sfinților și drepților Ioachim și Ana și era ca înger păzitor al Preasfintei Fecioare, de la zămislirea ei și îi aducea hrană în Sfânta Sfintelor. Deci tot el a binevestit și zămislirea Fiului lui Dumnezeu din Preasfânta Fecioară Maria în orașul Nazaret.

Dar și pentru aceea a fost trimis Gavriil, ca din numele lui să fie cunoscut Cel ce se vestea, căci Gavriil se tâlcuiește “puterea lui Dumnezeu” și cu numele său vestea acea minune bunul vestitor, că adică Dumnezeu, Marele Stăpân, în pântecele Fecioarei Se face bărbat desăvârșit, adică Cel ce este desăvârșit Dumnezeu, om desăvârșit Se face. Iar desăvârșit nu cu mădularele, fiind bărbat mare și desăvârșit, ci cu puterea și cu înțelegerea. Pentru că ceilalți prunci ce se zămislesc în pântecele maicilor nu au obișnuința înțelegerii, nici nu este vreo putere întru dânșii. Iar Pruncul Hristos, ce se zămislește în pântecele Fecioarei Maria, din vremea zămislirii Sale, îndată și cu înțelegerea cea nespusă și cu puterea cea nebiruită a fost întru toate bărbat desăvârșit. Căci grăiește proorocul: “M-am apropiat de proorociță, care a zămislit în pântece și a născut Fiu și mi-a zis Domnul: Cheamă-I numele Lui “degrabă pradă, îndată răpește””. Căci mai înainte de a cunoaște Pruncul să cheme pe tată sau pe mamă, va lua puterea Damascului și dobânzile Samariei. Adică Pruncul, înainte de a grăi, are putere și tărie mare ca să biruiască pe vrăjmașii Săi, lucru pe care l-a închipuit cu numele său Gavriil; bărbat Dumnezeu, tare Dumnezeu, Cel ce S-a zămislit prin a lui bunăvestire și prin venirea Sfântului Duh, întru nestricatul pântece al Fecioarei.

Pentru acest lucru Sfântul Proclu, patriarhul Constantinopolului, vorbește astfel: “Singur numele îngerului este de minune, căci cel ce bine a vestit Fecioarei Maria, Gavriil s-a numit; căci el vestea, și cu numele închipuia, pe Acela ce avea să vină în lume”. Pentru că Gavriil înseamnă “bărbat tare”, începând de la zicerea “Gavri”, care însemnează “bărbat”; “Il” – prescurtat din Elohim -, ce înseamnă Dumnezeu. Acestea amândouă, împreunate, înseamnă Gavriil, adică “bărbat Dumnezeu”, despre care de demult a vestit Ieremia, zicând: A zidit Domnul lucru nou pe pământ, femeie va naște pe bărbat.

Deci, foarte cinstit este acest trimis al lui Dumnezeu, și după numele său, și după slujire. Iar mai cinstit, după taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută pe care, descoperindu-se întâi de la Dumnezeu, a adus-o la Fecioara. Și pe cât este mai mare această taină a întrupării lui Dumnezeu decât alte taine, care printr-Însul s-au descoperit de sfinții prooroci cei mai dinainte, cu atât mai cinstit decât cea mai dinainte a sa cinste între soții săi s-a făcut acum, cinstindu-se de dânșii ca un mai de aproape văzător al celor mai nearătate taine ale lui Dumnezeu. Și se grăiește de învățătorii bisericești, iar mai ales de Sfântul Dionisie Areopagitul, pentru acei șapte îngeri începători, că totdeauna stau nedepărtați înaintea lui Dumnezeu. Toți ceilalți îngeri se trimit la diferite feluri de slujbe, iar sfinții arhangheli totdeauna sunt lângă dumnezeiescul scaun, ca cei mai de aproape ai Lui.

Însă la cele mai mari taine dumnezeiești și aceia se trimit, spre împlinirea celei mai mari puteri a Lui. Căci grăiește Sfântul Apostol Pavel: Au nu toți sunt duhuri slujitoare, care se trimit la slujbă? Și care este mai mare putere a lui Dumnezeu și mai mare taină, decât întruparea lui Hristos cea neștiută, neajunsă și nespusă? Deci, la o taină atât de mare ca aceasta se cădea să vină îngerul cel mare care este nedepărtat de scaunul lui Dumnezeu, cel înainte-stătător și mai de aproape privitor al tainelor lui Dumnezeu, adică Sfântul Arhanghel Gavriil.

Se mai cade și aceasta să știm despre Sfântul Gavriil, care era rânduială din cele trei ierarhii cerești ale celor nouă cete îngerești. Unii îl socotesc că este din rânduiala ierarhiei celei mai de jos, în a treia, fiind pus în mijloc între îngeri și începătorii, adică, fiind arhanghel mai mare al acestei rânduieli de arhangheli, rânduindu-se la buna vestire și înștiințare a lucrurilor lui Dumnezeu celor mari. Dar aceasta i-o socotesc, una din titlul lui, că se numește arhanghel, iar alta, din povestirea Sfântului Dionisie, care zice că nu se trimit îngerii cei mai de sus, fiindcă sunt înaintea scaunului lui Dumnezeu, aproape, ci numai cele mai de jos rânduieli ale îngerilor care sunt rânduite la aceea.

Dar mai vrednică de crezut este că Sfântul Arhanghel Gavriil este din cea mai înaltă rânduială a Serafimilor, netrimițându-se la mai mici lucruri ale voii Domnului, ci se trimite la taine mari, precum s-a trimis și la taina întrupării lui Dumnezeu. Titlul de arhanghel îl are din buna vestire cea de bucurie, pe care a adus-o Preacuratei Fecioare și a bucurat-o, iar printr-însa a bucurat și toată făptura, nu numai pe cea de jos, dar și pe cea de sus. De aceea Sfântul Ioan Damaschin cântă astfel: “Cele cerești cu dragoste s-au vestit și cele pământești cu cutremur s-au înspăimântat, când preacuratul glas a venit la tine, de Dumnezeu Născătoare, pentru că veselie mare a răsărit amândurora, când cel fără de trup ți-a adus acea bucurie”.

Că Sfântul Arhanghel Gavriil este din rânduiala Serafimilor, ne adeverim de aici că “de scaunul neapropiatei slave dumnezeiești niciodată nu se apropie și mai aproape decât Serafimii nu dorește să fie”, după nemincinoasa mărturie a Sfântului Dionisie. Toate rânduielile au locurile lor, fiecare cu deosebita sa împărțire de la Dumnezeu, precum se scrie despre dânșii în luna noiembrie în a opta zi: “Unii aproape, alții mai departe. Numai singură ceata Serafimilor este mai aproape de Dumnezeu, mai mult decât toate”. Căci grăiește Isaia: “Am văzut pe Domnul șezând pe scaun sus și preaînălțat și Serafimii cu șase aripi împrejurul Lui”.

Dar de vreme ce Sfântul Arhanghel Gavriil este unul din cei șapte sfinți îngeri care stau mai aproape de Dumnezeu, este din rânduiala Serafimilor, al doilea între Serafimi. Că și Sfântul Andrei Criteanul arată că este din cei dintâi îngeri, zicând: “Unuia din cei dintâi îngeri, Dumnezeu îi poruncește să împlinească vestirea tainelor”. Dacă este dintre cei dintâi, apoi este din cele șapte duhuri, care stau totdeauna înaintea lui Dumnezeu; iar dacă este din cele șapte duhuri, apoi este din Serafimi. Pentru că cine este mai întâi decât Serafimii între îngeri? Și cine este mai aproape de scaunul lui Dumnezeu, decât Serafimii? Deci serafim este Sfântul Gavriil, mai ales întru acea rânduială, lucru care și de aici este arătat: Că, pentru împlinirea poruncii marelui Dumnezeu, era trebuință să se trimită un mare înger. Iar întruparea Cuvântului este lucrul lui Dumnezeu preamare, mai mult decât toate lucrurile Lui. Deci, și la vestire s-a trimis cel mai mare decât toți îngerii, Sfântul Arhanghel Gavriil.

Căci zice Sfântul Grigorie astfel: “La slujba aceea a bunei vestiri se cădea să vină cel mai cinstit înger, vestind pe Cel mai mare decât toți. Căci, precum a venit la Eva, amăgind-o, cel mai mare înger al întunericului, așa era cu cale, ca și la Preacurata Fecioară să vină, spre buna vestire, cel mai mare voievod al cereștii lumini. Și la Maria, care cu dragoste de serafim ardea către Dumnezeu, serafim se cădea să se trimită”.

Deci, pe acel voievod mai mare între îngeri, pe un serafim din cei șapte mai aproape de Dumnezeu, cel peste toată lumea arhanghel, pe cel ce bine a vestit mântuirea a toată lumea, să-l cinstim cu bună credință, cu multă evlavie, cu închinăciune cucernică, cu cântare și rugăciune, săvârșindu-i soborul cu bucurie. Apoi să-i mulțumim pentru marea lui facere de bine adusă neamului omenesc, pe care din început o făcea și o face, rugând pentru noi pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat. Iar noi toți, cu rugăciunile Sfântului Arhanghel Gavriil, să luăm iertare de păcate. Amin.

Total
19
Shares
Previous Post

Irmos calofonic la Praznicul Bunei Vestiri

Next Post

Cum devine rugăciunea roditoare

Related Posts