Αrhim. Efrem Filotheitul
Hristos Și-a sfârșit viața aceasta și a plecat de pe pământ la vârsta de 33 ani, prin moarte pe Cruce. A predat însă Apostolilor Săi dumnezeiasca Taină a Euharistiei în vremea Cinei celei de Taină. Ne-a lăsat adică, în afară de prezența Sa, care este vie întru noi, ne-a lăsat Trupul și Sângele Său ca hrană duhovnicească.
Sângele Său pururea se varsă din belșug pe fiecare Sfântă Masă. Acolo Hristos jertfit nu numai că iartă păcatele oamenilor, dar se face și mâncare și băutură pentru fiecare credincios, care se învrednicește de Dumnezeiasca Împărtășire. Atât de mare este Purtarea Lui de grijă pentru noi, că nu numai cât a fost pe pământ, dar și când a plecat cu Trupul din această viață, ne-a lăsat Taina Dumnezeieștii Euharistii, ca să se împărtășească cu El cei ce cred într-Însul, ucenicii Săi, și să trăiască și ei viața Lui.
„Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, întru Mine rămâne și Eu întru dânsul” . Iar aceasta se petrece de fiecare dată când ne împărtășim. Dacă nu primim hrană trupească, organismul începe să cadă, să-și piardă puterile, să cadă la pat și ajunge o movilă de microbi și boli. La fel se întâmplă și cu sufletul nostru. Creștinul care nu primește înlăuntrul său Sfintele Taine din Sfântul Potir, care nu mănâncă Trupul Fiului Omului și nu bea Sângele Lui, acela nu se hrănește cum trebuie și apoi sufletul începe să cadă, microbii duhovnicești îi amenință sănătatea sa sufletească. Se vede că nu are viață în el însuși. Care viață nu o are? Viața în Hristos. Prin urmare, este mort în Hristos.
Mulți oameni s-au împărtășit – cu îngăduința lui Dumnezeu – cu carne adevărată. Au simțit în gura lor ca o carne crudă! Aceasta o îngăduie Dumnezeu, ca să le dovedească astfel că primesc cu adevărat Trupul și Sângele Său. Nu mic este acest pogorământ din partea lui Hristos, atunci când noi mereu păcătuim.
Precum știți, noi în mănăstire săvârșim în fiecare zi Liturghia. Datorită faptului că avem Paraclise și preoți, facem una până la patru Liturghii pe zi. Părinții se împrăștie pe la Paraclise (căci avem multe Paraclise în mănăstire) și săvârșim Liturghia, ca să nu rămână fără Liturghie și ca să pomenim pomelnicele.
Un tânăr monah a venit la două Liturghii la Paraclisul Sfinților Arhangheli. După Vohodul cel Mare, precum știm, închidem Sfintele Uși. Catapeteasma este înaltă și nu se vede nimic din cele săvârșite înăuntru, mai ales în vremea Dumnezeieștii Liturghii. Călugărul acesta era afară și se ruga, precum toți cei tineri. Într-o zi a prins curaj și mi-a spus:
– Gheronda, pot să vă spun ceva?
– Te ascult.
– La aceste două Liturghii din Paraclis la care am participat, când ați liturghisit și eu mă aflam în strană cu capul plecat, deși mă aflam în afara Altarului și nu se vedea nimic, puteam să văd ce se petrecea înăuntru.
– Și ce ai văzut înăuntru?
– Ce am văzut? Pe Sfântul Disc am văzut că Sfinția Voastră ați pus un Mielușel micuț și L-ați junghiat. La a doua Liturghie ați pus un Prunc mic, pe Hristos, deasupra Sfintei Mese. Ce a fost aceasta, Gheronda? Din pricina păcatelor mele mi s-a întâmplat aceasta?
– Fiul meu, Acela este Hristos. Devine Trup și Sânge. Este dragostea lui Hristos. Dumnezeu ți-a deschis ochii sufletului, ca să vezi în chip tainic și să crezi desăvârșit. Poate aveai o îndoială în sufletul tău… Nu citim oare în cărți diferitele vedenii, pe care Sfinții Părinți le aveau în vremea Dumnezeieștii Liturghii? Exact aceasta s-a petrecut și acum, la Sfânta Taină.
