Odată a avut loc următorul dialog dintre un tată și fiul său:
– Tată, a spus într-o Duminică fiul tatălui său, am voie să merg la Biserică?
– Nu, i-a răspuns necredinciosul tată. Biserica nu este pentru tine. Este pentru moșnegi și babe.
– Dar, tăticule, la școală am învățat că porunca a patra a lui Dumnezeu, spune să mergem în fiecare Duminică la biserică, ca să-L adorăm pe Dumnezeu: „Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste”.
– Aceasta este o prostie, a răspuns tatăl.
– Atunci, tăticule, dacă este o prostie să păzim porunca a patra, tot o prostie este să păzim și porunca a cincea, care spune să-i cinstești pe părinții tăi: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca bine să-ți fie bine și mulți ani să trăiești pe pământ”.
Cuvintele acestea au căzut ca un fulger în urechile tatălui, care în cele din urmă a acceptat dorința copilului său. Căci Dumnezeu ne învață și prin pruncii cei mici… Să luăm aminte, așadar, ce-i învățăm pe copii!
