de Dimítris A. Mourtzoúkos,
General de brigadă, Inginer Mecanic
Tatuajul a căpătat dimensiuni incontrolabile peste tot în lume, mai ales în rândul noii generații, și dorește să exprime sentimentul absolut și neîngrădit al libertății omului și al dispoziției sale de a-și folosi trupul după propria-i vrere și după instruirea sa socială și duhovnicească.
Așa este însă?
Vom analiza rezumativ subiectul și îl vom prezenta în trei dimensiuni, anume:
• materială,
- estetică
și
- duhovnicească.
1) Dimensiunea materială se referă la urmările pe care le are asupra trupului și sănătății noastre această faptă nesăbuită și care dă dovadă de multă superficialitate față de însăși viața noastră. Potrivit unei cercetări realizate în laboratoarele de chimie ale Centrului Național de Cercetări Toxicologice din Statele Unite, au fost identificate niveluri scăzute de substanțe cancerigene în cerneala tatuajului. Pericolul este următorul: cerneala care este injectată adânc sub epidermă provoacă o reacție de protecție a pielii, care condensează pigmentul ca o masă străină într-un țesut fibros dens, în timp ce reziduurile cernelii care scapă în piele sunt transportate odată cu sângele în ganglionii limfatici învecinați. Cerneala, la rândul ei, conține elemente cancerigene cu un conținut scăzut, e adevărat, însă totuși periculoase. Nimeni nu poate controla calitatea cernelurilor care se folosesc, de aceea și Serviciul pentru Controlul Alimentelor și Medicamentelor (Food and Drug Administration – FDA) din America declară că nu poate controla industria tatuajelor (prin urmare, cu atât mai puțin poate fi ea controlată în Grecia). În realitate, nimeni nu știe cu adevărat ce anume exact conțin numeroasele cerneluri comercializate, de multe ori chiar fabricate în casă. Multe conțin solvenți și metale periculoase, ca plumbul și mercurul, dar și o serie de ingrediente deosebit de periculoase pentru sănătate, precum cerneluri pentru imprimante de computer sau vopseluri pentru automobile – care sunt extrem de periculoase la injectarea în pielea umană. Provoacă, de asemenea, foarte frecvent, boli grave, chiar și cancer.
Reacții alergice și infecții ale pielii pot apărea după o ”lovitură” de tatuaj. Cu toate că poate fi și întâmplător, totuși anumite cancere ale pielii, inclusiv melanoame, au fost raportate foarte frecvent în zonele de tatuaj. FDA avertizează asupra pericolului care există în laboratoarele de tatuaj cu privire la transmiterea de viruși precum HIV, dar și a cancerului hepatocelular, care este provocat de hepatita C.
Din cauza acestui pericol, băncile de sânge interzic de obicei oamenilor care au făcut tatuaj în ultimele 12 luni să fie donatori de sânge. FDA avertizează, de asemenea, că, dacă bolnavii cu tatuaje fac RMN, tatuajele li se pot umfla sau li se poate arde pielea, o consecință care foarte probabil are legătură cu metalul care există în unele cerneluri.
Tatuajele ascund pericole serioase pentru femeile însărcinate, pentru că scoaterea tatuajului pe durata sarcinii nu este deloc o idee bună. De asemenea, unii anesteziști și-au exprimat, de asemenea, neliniștile cu privire la anestezia epidurală, pe care poate fi necesar să o facă o femeie, mai ales la naștere, și acest lucru privește mai ales femeile care au făcut tatuaj pe coloana vertebrală, la nivelul mijlocului. Există și posibilitatea, așa cum spun medicii, ca prin această anestezie să se răspândească pigmentul în coloana vertebrală și în măduva oaselor.
* * *
2) Dimensiunea estetică privește urmările pe care le are în mediul nostru social pictarea pe trup sub formă de ”grafiti” a tot felul de desene (satanice sau nu) de tatuaj, care îți dau impresia că arăți ca un perete murdar, în loc să arăți un trup omenesc frumos și desăvârșit. Valoarea acestuia în ochii societății este ca a unei bancnote false în ochii unui casier de la bancă, care o primește pentru a o schimba. Mulți oameni au regretat că s-au tatuat, dar acest lucru, deși constituie după mintea lor un rău din trecut, i-a stigmatizat însă pentru totdeauna și face aproape imposibilă scoaterea tatuajului.
Mai bine de 50% dintre indivizii care și-au făcut tatuaj au regretat mai târziu acest lucru și ar fi preferat să n-o fi făcut-o. Asta spun tinerii când se duc la dermatolog să-și scoată tatuajul – o procedură dureroasă, dar și costisitoare. Într-un număr din Archives of Dermatology, cercetători de la Centrul de Științe ale Sănătății de la Texas Tech University arată, într-o cercetare despre motivele pentru care un om alege să-și scoată tatuajul, că respectivul, de regulă, mărturisește următoarele:
* tatuajul nu îl mai exprimă în prezent, pentru că ține de o stare de fapt din trecut,
* creează probleme legate de vestimentație și de aspectul exterior,
* provoacă jenă,
* dar și neliniștea că tatuajul ar putea să-i influențeze negativ activitatea și cariera.
Probabil, deci, nu constituie o surpriză faptul că cei mai mulți dintre indivizii care cer scoaterea tatuajului sunt femei, care, se pare, simt mai mult disconfort psihologic decât bărbații, văzând tatuajul ca pe un stigmat.
Scoaterea tatuajului, chiar și atunci când are loc, și în cele mai simple situații, lasă în piele niște deșeuri toxice. Eliminarea tatuajului poate avea loc printr-o excizie chirurgicală sau printr-o răzuire adâncă a pielii, cu rezultatul că este necesar apoi transplantul de piele. Există însă și laserul, care nu este deloc nevinovat. În cel mai bun caz, după o terapie de mai multe luni cu laserul, tatuajul poate să dispară treptat și lucru acesta poate să pară facil. Însă, în realitate, procedura de scoatere a tatuajului prin laser, care distruge pigmentul la temperaturi foarte mari, conduce la reacții chimice care creează particule cancerigene prin mutația produșilor rezultați din descompunerea cernelii, care ulterior sunt absorbiți în piele. Recent, oameni de știință germani au făcut cunoscut că concentrările de elemente toxice din pigmenții roșii și galbeni cresc până la 70 de ori în urma radiației cu laser. Și, cu cât mai extins este tatuajul, cu atât mai mari sunt și emisiunile toxice.
* * *
3) Dimensiunea duhovnicească privește consecințele ulterioare pe care le are tatuajul pentru viața veșnică, mai ales pentru un creștin ortodox, care a fost botezat, a fost miruns cu Sfântul Mir în numele Sfintei Treimi. Trupul nostru, după cum se știe, este plăsmuit de Dumnezeu și este locaș al Duhului Sfânt, pentru că este templu însuflețit al Sfintei Treimi și ne-a fost ”dat cu împrumut”, s-ar putea spune, de către Creatorul și Ziditorul nostru, pentru a ne nevoi în el, în nevoile materiale, cu înfrânare, credință, în ascultare, rânduială, răbdare și, mai cu seamă, urmând voia lui Dumnezeu, spre a câștiga Împărăția cea veșnică după ce am purtat lupta cea bună. Tatuarea, de altfel, este interzisă de Însuși Domnul, prin cuvintele Sale consemnate în Sfânta Scriptură: «În trupul vostru să nu faceţi tăieturi pentru sufletele morţilor, nici să scrieţi pe voi cu împunsături de ac; Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! »(Levitic 19:28. Biblia-Bartolomeu).
Părerea că ”trupul este al meu și fac ce vreau cu el” este copilărească, pentru că, după cum se știe, nici știința nu este capabilă să facă măcar trei fire de păr din acest trup, cu atât mai puțin oricare dintre noi. Trupul nostru reflectă Atotînțelepciunea Creatorului și Ziditorului nostru, a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia Îi și aparține trupul nostru, El ne dă la naștere un trup frumos sau urât, întreg sau cu handicap, sănătos sau bolnav. Toți cei care credem că facem ce vrem cu trupul nostru se cuvine să vedem că nu putem să înlocuim un singur mădular al trupului nostru, dacă îl pierdem într-un accident, sau să îl îndreptăm, dacă are un handicap din naștere. Apostolul Pavel spune: «nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos?» (I Corinteni 16: 15), așa că orice maltratare a trupului nostru constituie un păcat foarte grav. Cum ne vom înfățișa înaintea lui Dumnezeu cu semnele tatuajului, care pot conține și mesaje satanice? Ce justificare Îi vom da, când ne va întreba de ce am stricat darul pe care ni l-a făcut? Aici, după părerea mea, în această faptă se ascunde egoismul nostru care vine de la demonul viclean și ucigaș de om, nimic altceva.
* * *
Să mergem la El, iubiți prieteni, așa cum spune Sfânta Scriptură, să ne înțelepțim și să căutăm calea către mântuirea noastră, respingând ispitele Noii Epoci… a lui Antihrist care vine, pentru că acceptarea aplicării unor metode precum tatuajul, nu numai că nu ne conduce la libertatea absolută, ci dimpotrivă, ne prinde în menghina robiei absolute și, prin urmare, în pierzare.
Bine ar fi ca după toate cele spuse până aici să fie reexaminată cu mai multă seriozitate eventualitatea tatuării de către cei care au decis s-o facă sau de către cei care se gândesc la așa ceva. Cei care și-au făcut tatuaj pe trupul lor să facă pocăință și să se spovedească și poate vor primi iertare de la mult milostivul nostru Domn și Dumnezeu.
Orthodoxos Typos, 11 decembrie 2015, nr. 2096, p. 5.
Traducere: Anna Theodoru (G.O.)
Graiul Ortodox
«Fii sunteţi ai Domnului, Dumnezeului vostru; să nu vă curăţiţi a deasupra mortului, nici să vă radeţi între ochi b . Că popor sfânt Îi eşti tu Domnului, Dumnezeului tău, şi pe tine te-a osebit Domnul, Dumnezeul tău, să-I fii popor ales între toate neamurile câte se află pe faţa pământului.» (Deuteronom 14, 1-2. Biblia- Bartolomeu).
–––-
aÎntregul verset se referă la unele rituri funerare practicate de neamurile Canaanului, rituri pe care Legea lui Dumnezeu le interzice. În legătură cu primul, Versiunea Ebraică denunţă practicarea unor incizii corporale, practică la care se face aluzie şi în Lv 19, 28. Septuaginta însă foloseşte verbul foiváo (de altfel, singura dată în întreg V. T.) = a purifica, a deveni strălucitor (prin purificare), ceva asemănător cu expresia „a străluci de curăţenie“, ceea ce n’ar exclude ritualul unei purificări prin incizare. Ideea „curăţirii“ introduce astfel întregul capitol 14.
b Poate fi vorba de raderea smocului de păr dintre sprâncene. Traducătorii din ebraică, deşi pornesc de la textualitatea expresiei „între ochi“, glosează pe ideea tunderii părului de pe frunte (cum am zice noi astăzi, tunderea „bretonului“), sau pe aceea a raderii părului din porţiunea frontală a capului.
