Te-ai fi aşteptat, oare, să duci o viaţă netulburată şi fără lupte?

Te-ai fi aşteptat, oare, să duci o viaţă netulburată şi fără lupte, tu care din tinereţe ai arătat atâta filozofie şi ai călcat în picioare deşertăciunile omeneşti? Cum e cu putinţă asta? Dacă oamenii care se luptă cu oamenii primesc mii de răni şi în întrecerile atletice şi în războaie, cum poţi nădăjdui să duci o viaţă liniştită şi fără de griji, tu, care te-ai luat la luptă cu începătoriile, cu puterile, cu stăpânitorii lumeşti ai întunericului veacului acestuia, cu duhurile răutăţii[1], tu, care te-ai luptat atât de vitejeşte şi ai înălţat atâtea trofee şi prin atâtea fapte ai amărât pe demonul acela sălbatic şi blestemat.

Nu trebuie, dar, să te tulburi că războaie multe te înconjoară de pretutindeni, că ai multe necazuri. Dimpotrivă, atunci ar trebui să te miri dacă n-ai avea de dus războaie şi n-ai avea necazuri! Necazul şi tulburarea sunt strâns unite cu virtutea. Ştii asta şi tu înainte de a ţi-o scrie. N-ai nevoie s-o afli de la altii; pentru că şi eu îţi scriu asta, nu pentru a da lecţii uneia care n-o ştie. Ştiu că nu poate să te tulbure nimic, nici paguba banilor- lucru de nesuferit multora-, nici ocările, nici alt necaz asemănător. Dacă sunt de admirat cei care iau parte la suferinţele altora, apoi cu mult mai mult cei care le suferă.

De aceea, Sfântul Pavel pentru amândouă pricinile îi laudă pe iudeii care au crezut, zicând: „Aduceţi-vă aminte de zilele de mai înainte în care după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat multă luptă de suferinţe, pe de o parte fiind daţi în privelişti cu defăimări şi necazuri, iar pe de altă parte făcându-vă părtaşi cu cei ce au suferit aşa[2]. De aceea, nici eu nu-ţi scriu mult. Nimeni nu se duce la un învingător sau la un om care a înălţat un trofeu strălucitor cu gândul ca să-l ajute în luptă, ci numai ca să-l laude. De aceea şi eu, cunoscând câtă filozofie ai arătat în cele ce ţi s-au întâmplat, te fericesc, şi te admir şi pentru răbdarea de acum şi pentru răsplăţile ce ţi-ai pregătit prin asta.

[1] Efeseni 6, 12.

[2] Evrei 10, 32-33.

Extras din Cuvioasa Olimpiada diaconiţa: O viaţă– o prietenie– o corespondenţă, Editura Deisis.

Total
151
Shares
Previous Post

Sfințirea Paraclisului Sf. Paisie Aghioritul – Schitul Lacu

Next Post

Daţi-le să mănânce!

Related Posts