Preot Alexandru Lungu
Nu ar trebui să schimbăm prea multe în post. De fapt nu există două feluri de a fi pentru un creștin asumat. Nu poți fi duplicitar. Nu există mai mult acum și mai puțin la final.
Știu că pentru mulți postul alimentar este un mare impediment. Serviciul pentru unii, căldura pentru alții, pentru cei veniți din străinătate după un an de muncă este momentul când se întâlnesc cu familiile, iar masa joacă un rol esențial la orice revedere. Nu poți să te bucuri cu legume și pește, asa cum reușești să o faci când masa este îmbelșugată și vinul veselește inima omului, cum spune Psalmistul David.
Deci cum facem în final cu postul? Revenim la dimensiunea profundă a postului “Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte şi slava Domnului te va însoţi. (Isaia).
Totuși de ce un creștin ar trebui după putere să se înfrâneze și din cele ale hranei?
Luați exemplul unui sportiv care participă la Olimpiadă sau într-o competiție de mare anvergură. Deși modul în care își petrece viața de zi cu zi îi va influența în final și rezultatele obținute în competiție, fără îndoială perioada cea mai severă rămâne tocmai concursul în sine. Un sportiv se retrage în perioadele de concurs, din tot ceea ce îi poate perturba liniștea și concentrarea atât de necesare pregătirii următoarei confruntări din arenă. Este fără îndoială cu mult mai atent și în ceea ce privește orele de somn și alimentația. Pregătirea începe în primele ore ale dimineții și ora de somn este întotdeauna mai devreme. Întâlnirile nocturne lipsesc cu desăvârșire și orice fel de activitate care nu are legătură cu competiția se suspendă. Se rupe de tot ceea ce îi poate abate mintea de la concursul ce îi stă înainte, telefon, televizor, uneori chiar și persoanele cele mai apropiate fac un pas înapoi, pentru un rezultat cât mai bun.
Diferența dintre un sportiv și un creștin nu este prea mare. Poate cea mai importantă chestiunea în final este premiul. În timp ce un sportiv se luptă pentru o glorie efemeră, care va dispărea odată cu retragerea lui și alții îi vor lua locul, pentru un creștin victoria este eternă, iar răsplata veșnică. Tocmai din acest motiv și dorința de efort ar trebui să fie una pe măsură, iar piedicile acceptate cu multă seninătate, ținând cont de miza finală.
Așadar să ne pregătim armele pentru lupta ce ne stă înainte, căci mare este premiul și plină de podoabe cununa eforturilor. Sus inima! Post binecuvântat!
