de Părintele Marcel
de la Sf. Mănăstire Karakalu
Îngerul păzitor al familiei este asceza. Când spunem asceză înțelegem viața liturgică a familiei.
Fără Biserică nu se poate păstra familia. Familia trebuie să-l aibă pe duhovnic, ca și medic al ei de familie. Când ea se află sub supravegherea duhovnicului, se rezolvă toate problemele și soții se înțeleg între ei.
Dragostea duhovnicească suferă și obiceiurile rele ale celuilalt. Nu insistă în chip egoist să se împlinească toate voile lui. Postul, rugăciunea și Dumnezeiasca Liturghie îi sfințesc pe copii și pe soți. Cea mai bună asceză practică sunt metaniile până la pământ. Însă cea mai mare asceză și binecuvântare în familie este participarea la Dumnezeiasca Împărtășire.
Trebuie să se înfrâneze și să-și aranjeze astfel viața lor, astfel încât, cu binecuvântarea duhovnicului lor, să se poată împărtăși regulat. Când vor izbuti aceasta, atunci nu mai trăiesc trupește, ci duhovnicește și Harul lui Dumnezeu se odihnește peste ei.
Problema în familie provine de la modul de viață trupesc, deoarece el întunecă mintea și de aici începe împătimirea și egoismul. Când ne conduce numai trupul, facem multe greșeli.
Însă se schimbă lucrurile atunci când există asceză și o autentică viață creștină. Atunci există binecuvântare și bucurie în familie. Hristos le dăruiește toate bunătățile și toate sunt binecuvântate.
Ce păcat să nu iubească frumusețea și căldura pe care le aduce Hristos în familie!
Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.
