Viața Sfinților Andronic și Iunia, ocrotitori ai familiei creștine de pe pământ românesc

Privind în calendar, descoperim povești la fiecare pas. În fiecare zi, mai bine spus. 365 de capitole pline de faptele duhovnicești ale celor care, cândva, au fost oameni ca și noi. Și câte povești s-au scris, încă, și pe care noi nu le-am aflat încă. Descoperim povești despre curaj, despre jertfă și dăruire, despre mărturisire și asumare. Descoperim povești ale Sfinților care au trăit în dragoste curată ca un soi de modele pentru toți cei ce vor urma să trăiască în această lume.

Cu adevărat, ziua de 17 mai este o zi de mare sărbătoare pentru noi, creștinii români, pentru că doi dintre acești Sfinți sunt prăznuiți cu mare cinste în această zi. La mijloc de mai, Biserica noastră face pomenirea Sfântului Apostol Andronic și a soției sale, Sfânta Iunia. Documentele din cele mai vechi timpuri și întreaga istorie a Bisericii noastre îi confirmă pe aceștia ca fiind cei care au predicat cuvântul Evanghelic al Mântuitorului nostru Iisus Hristos strămoșilor noștri traci. Cine au fost aceștia și de ce sunt considerați ocrotitori ai familiei creștine române? Descoperiți răspunsurile în rândurile de mai jos!

Cine au fost Sfinții Andronic și Iunia?

Înainte de toate, trebuie să menționăm că faptul că, documentele bisericești amintesc că ei ar fi predicat Evanghelia în zona Panoniei, o regiune istorico-geografică aflată în apropierea granițelor României de astăzi. Sfântul Andronic a fost cunoscut în ceata Sfinților șaptezeci de apostoli aleși de Mântuitorul ca să-i trimită la propovăduire către toate neamurile pământului. Se spune că Sfântul Andronic s-a convertit la dreapta credință înainte de Sfântul Apostol Pavel, fiind rudă cu el, după cum el însuși subliniază în Epistola cea către Romani, unde spune astfel: „Închinați-vă lui Andronic și Iuniei, rudeniile mele și împreună robiți cu mine, care sunt vestiți între apostoli și care au crezut în Hristos mai înainte de mine”.

Deși nu se cunosc foarte multe informații despre parcursul lor propriu-zis, se cunoaște faptul că Sfânta Iunia ar fi avut o mare autoritate în cadrul primelor comunități creștine. Paginile Sinaxarului ne spun, de asemenea, că Sfinții Andronic și Iunia au stricat capiștile idolești, au zidit Biserici dumnezeiești, au izgonit duhurile cele necurate din oameni și au tămăduit patimile celor neputincioși. În ceea ce privește sfârșitul vieții lor, știm că ei au suferit mai întâi în temniță, alături de Sfântul Apostol Pavel, însă nu se cunoaște exact dacă și cum au fost martirizați.

În secolul 5, în timpul împăraților Arcadius și Honorius, au fost descoperite Moaștele Sfinților Andronic și Iunia undeva la marginea cetății Constantinopolului, alături de sfintele oseminte ale mai multor Sfinţi Mucenici ceea ce face posibil ca și ei să fi fost martirizați pentru că au mărturisit dreapta credință întru Hristos.

Patroni și ocrotitori ai familiei

Nu este un secret pentru nimeni faptul că, orice căsătorie se susține pe sacrificiu și pe mucenicie, care înseamnă tăierea voii, răbdare și dăruire reciprocă. Orice căsnicie este, de fapt, o viaţă mărturisitoare, în care soţii îşi vor arăta credinţa nu numai prin dragoste, ci și prin smerenie, suportarea necazurilor şi a ispitelor. Așa au făcut-o și Sfinții Andronic și Iunia, ocrotitorii familiei creștine române, după cum a subliniat Patriarhul României, spunând într-una dintre cuvântările sale că Biserica Ortodoxă Română sărbătorește Ziua Națională a Familiei în Duminica cea mai apropiată de 15 mai, ca fiind Duminica Familiei creștine, ocrotită de Sfântul Apostol Andronic și soția sa, Iunia.

Lucrarea lor aleasă este un real model al Bisericii primare, valabil peste ani, decenii și secole, ca într-un arc peste timp, până în zilele noastre. Tovarăși de viață și de credință, colaboratori apropiați întru împărtășirea Evangheliei, Sfinții Andronic și Iunia au înțeles căsătoria ca pe o misiune și au asumat-o pe deplin în acest fel. Pentru că, până la urmă, viața de familie a oricăruia dintre noi este o misiune. Asemenea lor, care au vestit Evanghelia, ne bucurăm și noi de veștile bune și de reușitele celor apropiați și, tot avându-i ca modele și ca ocrotitori, trecem prin greutăți chemându-l în ajutor pe Hristos și ieșim la liman „vâslind” cu ajutorul Sfinților Săi.

Sursa: http://blog.bizanticons.ro

Total
38
Shares
Previous Post

De orizont depinde pacea

Next Post

Comunicat al Sinodului Bisericii Sârbe cu privire la restaurarea comuniunii cu Biserica Ortodoxă din Macedonia de Nord

Related Posts

Mitropolitul IEROTHEOS VLACHOS in conferinta de la Iasi despre SINODUL DIN CRETA si IESIREA DIN BISERICA, ecumenism si fanatism, diplomatie si discernamant: “AVETI DESAVARSITA INCREDERE IN MITROPOLITUL TEOFAN! E mai bine să rămânem în Biserică cu anumite greșeli care au loc, decât să ne aflam în afara ei, mărturisind, chipurile, credința ortodoxă”

VEDETI AICI: Documentar despre viata Cuviosului de la Essex si CONFERINTA INTEGRALA de la Iasi a Mitropolitului de…
Read More