Ascunderea de sine – slăbirea de sine

Unii oameni îşi ascund slăbiciunile de cei care-i iubesc, ca să nu fie dispreţuiţi, şi se ascund pe sine de cei care-i laudă, ca să nu fie dojeniţi.

De două ori greşesc. Mai întâi, pentru că nu ştiu că dacă şi-ar descoperi slăbiciunile, cei care-i iubesc şi-i laudă nu i-ar iubi şi nu i-ar lăuda mai puţin.

Dar dacă află aceştia singuri de slăbiciunile lor, vor veni negreşit dispreţul şi batjocura, de care se tem atât de mult.

Apoi, pentru că uită că un Ochi vede tot, ştie tot şi vădeşte tot.

Mai bine este, aşadar, să-şi descopere ei înşişi slăbiciunile mai devreme, decât să le lase, să crească şi să se descopere ele singure mai târziu – căci ruşinea se rabdă mai uşor la tinereţe, decât la bătrâneţe.

Extras din Gânduri despre bine și rău – Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Predania.

Previous Post

Până când salutăm cu „Hristos S-a Înălțat”?

Next Post

IPS Athanasie de Limassol – Nu îți lipsește ceva, îți lipsește Cineva

Related Posts
Total
34
Share
Post