Astrologia, ocultismul și idolatria contemporană

Un intervit acordat reporterului Theodor Duca de către Părintele Arsenie Vliankoftis.

Cu puțin timp în urmă ne-am aflat la Sfânta Mănăstire a Cuviosului Arsenie Capadocianul din localitatea Vatopedi – Halkidikis și am avut ocazia să discutăm cu Părintele Arsenie – specialist în subiecte despre erezii – referitor la astrologie. Am avut o discuție ziditoare care ne privește pe toți.

Părinte Arsenie, în ultimii ani astrologia a intrat de-a binelea în viața oamenilor. Care este părerea Sfinției Voastre?

Se face un efort mare ca să intre în viața noastră și cu siguranță aceasta nu este întâmplător. Este vorba despre o problemă existentă și responsabilitatea massmediei în privința ei este mare. În adevăratul sens al cuvântului, publicul este copleșit cu mesaje care fac reclamă la astrologie.

Ați spus că se face un efort mare ca astrologia să intre în viața noastră și că aceasta nu este întâmplător. La ce vă referiți?

Astrologia nu este neutră din punct de vedere religios, ci ea este pe deplin integrată în spațiul larg al ocultismului. Ea crede în așa-numita karmă și în reîncarnare. Este semnificativ faptul că pe reclamele relevante citim: „medium, astrolog, parapsiholog, cărți tarot”. Așadar, toate acestea merg împreună, „pachet”, potrivit expresiei moderne. De asemenea, nu trebuie să uităm că mișcarea antihristică a „Noii Ere a Vărsătorului” se bazează pe astrologie. Așadar, acest ciclu întunecos pune înainte astrologia, urmărind să-i facă pe oameni să creadă în ea. Va trebui ca dintru început să accentuăm că credința în astrologie este incompatibilă cu Credința Ortodoxă. Adică un creștin nu poate să creadă în același timp și în astrologie. Și aceasta o spune Sfânta Scriptură. Iar cei care stăruie în preocuparea cu astrologia, precum și cu magia și ghicitul, sunt supuși la epitimii grele, așa cum prevăd Sfintele Canoane ale Bisericii noastre. Se taie ei singuri de la Biserică.

Am vrea, Părinte Arsenie, să ne spuneți exact ce crede astrologia?

Astrologia crede că în clipa când se naște cineva, poziția aștrilor pune o neștearsă pecete pe personalitatea lui. Poziția aștrilor prescrie viitorul lui. Nu ne spune însă cum se face aceasta. Ce fel de înrâurire este aceasta pe care o exercită, chipurile, aștrii. Ați văzut, spunem „crede”. Și cu adevărat este vorba despre o credință, o credință a ocultismului și a vechii idolatrii, care Îl neagă pe Dumnezeu și îndumnezeiesc natura. Nu cred că există Dumnezeu, Care se îngrijește de om, și nici că omul este liber, ci cred că pe toate le dirijează o necesitate oarbă și impersonală.

Ceva ca kismet[1]-ul musulmanilor…

Exact. Desigur, este vorba despre o superstiție. În afară de aceasta, astrologia, încă din anii Renașterii în Apus (sec. XVI) a divorțat, să spunem așa, de știința astronomiei. Astrologia a rămas lipită de sistemul geocentric, pe care nici un om de știință nu-l acceptă, în timp ce astronomia a adoptat sistemul heliocentric. Nu există nici un om de știință care să accepte astrologia, ci, dimpotrivă, există hotărâri ale unor congrese internaționale care condamnă astrologia ca superstiție și șarlatanie.

Cu toate acestea astrologii de multe ori se prezintă cu diplome.

Este o curată înșelătorie. La nici o Universitate recunoscută din întreaga lume nu se învață astrologia și nu se dau diplome de astrolog. Însă se întâmplă următorul lucru: Astrologii fondează asociații cu nume grandioase în Grecia și în alte părți, numindu-le institute, academii, facultăți. Ei înșiși devin președinți, secretari generali etc. și apoi își acordă unul altuia titluri și diplome.

Cum se face că uneori prevederile astrologilor „se adeveresc”?

Întrebarea dvs. este oportună și vă voi răspunde. Nu este adevărat că prevederile astrologilor „se adeveresc”. În afară de cazurile de înșelăciune, avem și cazurile de „împlinire de la sine a profeției”. Adică astrologul îți spune că te vei îmbolnăvi, iar tu începi să te comporți ca un bolnav. Tu ești cel care îți reglezi astfel starea ta și atunci „profeția” se împlinește de la sine. Dar și în cazul în care nu se împlinește, astrologul îți spune că prevederea nu s-a „adeverit” pentru că tu te-ai poziționat negativ. Adică, ori albă, ori neagră, dreptatea este de partea lor.

Adică ceva ca oracolele Pythiei[2]?

Exact. Limbajul astrologic (limba horoscopului) este plină de supape de siguranță, astfel încât astrologul să „scoată untdelemn” în toate cazurile. Dacă veți lua aminte, veți vedea că cuvintele „e posibil”, „poate”, „aveți tendința” sunt foarte obișnuite la horoscoape. De asemenea, menționează unele adevăruri pe care fiecare le-ar accepta. La horoscop astrologul mai urmărește să-l lingușească și să-l ia cu binișorul pe cel căruia i se adresează. De asemenea, va trebui să spunem că astrologia se bazează pe o eroare rațională și științifică. Avem aici ceea ce în Logică o numim: „cerc vicios”[3]. Adică: astrologul văzând câteva stele pe cer, care nu au nici o legătură profundă între ele (adică una poate fi relativ aproape de noi, iar cealaltă infinit mai departe), le pune în legătură și, după imaginația sa, le dă forme și nume. De pildă, el îți spune că acum este zodia leului și cel care se naște în vremea în care soarele a trecut prin această zodie este leu și va avea însușirile leului. Adică, astrologul atribuie ceva aștrilor cu imaginația sa, le dăruiește însușiri, după care spune că aceste însușiri constituie caracteristicile celor care aparțin acestei zodii. Vedeți că este vorba despre o evidentă greșeală de logică și „cerc vicios”?

Cu toate acestea, oricine poate da alte denumiri la aceleași grupuri de aștri. De pildă astăzi, când nu mai folosim arcul și săgeata, este exclus să mai numim constelația Săgetătorului astfel. O vom denumi diferit.

În profunzime este vorba despre un fel de gândire magică primitivă. În astrologie există și altceva care îi ajută pe astrologi să-și convingă victimele. Este așa-numita tehnică a multor factori. Adică analizându-te și văzând că anumite însușiri pe care el le atribuie celor care, de pildă, aparțin zodiei Berbecului, îți spune: „Cred că ești berbec”. Dacă îi spui „nu”, el te întreabă: „Unde îți este luna?” (Adică unde se afla luna în ciclul zodiac atunci când te-ai născut?). Dacă din cele pe care i le vei spune se va arăta că a fost în zodia Berbecului, îți spune: „Ai văzut că am aflat?”. Dacă însă îi spui: „Nu știu”, el îți va spune: „Cred că ești berbec”. Dacă iarăși nu reușește, continuă și spune: „De altfel foarte puțini cunosc locul și timpul exact al nașterii lor, astfel încât să satisfacă pretențiile pe care le cer astrologii pentru un horoscop «științific»”. Desigur „științific” potrivit părerii lor.

În cele din urmă, cineva poate prevede viitorul, ca să aibă sens toată această discuție?

Credința Bisericii noastre este limpede: Viitorul îl cunoaște numai Dumnezeu ca atoatecunoscător, fără ca aceasta să anuleze libertatea omenească. Nici satana, nici demonii și, cu siguranță, nici astrologii nu cunosc adevărul.

Inițiați fiind în ocultism, astrologii pot fi înștiințați de către demonii cu care conlucrează – există și vremi și cuvinte cu care îl cheamă pe un anumit demon – despre fapte din trecut sau din prezent. Astrologii înaintați sunt în realitate vrăjitorii și sataniștii. În forma ei obișnuită astrologia acționează ca un ușor „narcotic sufletesc”, care îl introduce pe cel care va fi atras în spațiul ocult larg, pentru a trece în continuare prin „narcoze sufletești”, poate, mai dure, așa cum este magia.

Ce înțelegeți prin expresia „narcotic sufletesc”?

Este o expresie des întâlnită și se folosește tocmai pentru că adepții – ca și la cunoscutele narcotice – sunt conduși treptat la dependența totală. Adeptul credincios al astrologiei nu poate face nici un pas în viața sa, dacă nu mai întâi îl consultă pe astrologul său. Prin urmare consecințele îndeletnicirii cu astrologia sunt serioase și primejdioase. De aceea va trebui să se gândească foarte bine cel care vrea să înceapă „din curiozitate” să se îndeletnicească cu ea. Cu focul nu ne putem juca.

Există desigur și producătorul înșelăciunii. Nu este așa?

Desigur că există. Să vă dau o dovadă clară. Există emisiuni ale astrologilor la televizor în care, în timp ce se transmite emisiunea (se presupune în direct), trece și „trailerul” și spune: „Urmăriți emisiunea (cutare) înregistrată cu telefoane ipotetice și exemplare”. La fel se face și la emisiunile cu ghicitori. Astfel viclenii câștigă prin costul foarte scump al convorbirilor telefonice.

Ce credeți? Care este cauza care îi îmbrâncește pe oameni spre astrologie?

Mi-ați luat cuvântul din gură. Când omul, simțind nevoia și dorința de a da sens vieții sale, de a da răspunsuri la așa-numitele întrebări existențiale (de unde vin, unde merg, care este sensul vieții), nu intră pe calea cea dreaptă și nu află răspunsurile corecte, ci se încurcă pe cărările primejdioase ale ocultismului, atunci cu siguranță acest om se va interesa și de astrologie. Mulți oameni vor soluții ușoare, pentru alții libertatea este o povară, iar alții preferă ca aștrii să hotărască pentru ei.

Părinte Arsenie, ce ați recomanda pentru înfruntarea acestui fenomen sau problemă?

Numai atunci când cineva se află conștient și esențial în spațiul Bisericii, este apărat de toate cele oculte și primejdioase. Dar și statul trebuie să-și asume responsabilitățile sale. Este sminteală ca și pe canalele naționale să se facă reclamă pe față ocultismului.

O altă întrebare. Ce este ceea ce spun unii despre mutarea zodiilor?

Aceasta, precum și așa-numita a 13-a zodie, i-au înghesuit în ultima vreme pe astrologi, deoarece le dărâmă șandramaua. Astfel cei care, după astrologi, aparțin unei zodii, în realitate nu aparțin ei, ci următoarei. Adică, aceasta este de obicei numit moară. Noutăți rele pentru astrologie, dar cu toate acestea ea își continuă irezistibil călătoria ei. Iar acest lucru se datorează faptului că face parte dintr-un context de interpretare a lumii adresat oamenilor confuzi care trăiesc departe de Dumnezeu.

Mulți spun că: „Eu nu cad victimă magilor și astrologilor. Cei care au căzut victime și le-au fost mâncate averile, aceasta este problema lor”. Ce spuneți despre aceasta?

Nu este așa, ci este o problemă cu dimensiuni foarte largi. Pe lângă faptul că indiferența față de semenul nostru și de problemele lui nu este comportare creștină, eu le-aș spune celor care spun unele ca acestea: Să presupunem ca dascălul copiilor voștri este un adept al astrologiei. Atunci acesta nu va avea în vedere atât concluziile pedagogiei pentru educația pe care o va da copiilor voștri, pe cât horoscopul lor, pe care îl va analiza. Există desigur și eventualitatea atragerii copiilor voștri în spațiul astrologiei și ocultismului de către acest dascăl confuz. Același lucru este valabil și în cazul când veți cădea pe mâna unui medic adept al astrologiei. Acesta nu va cerceta atât analizele sângelui și radiografiile, pe cât horoscopul dvs. La fel și cu adeptul politic al astrologiei. Unul ca acesta va lua poziție în problemele importante ale politicii interne și externe, studiind horoscopul și consultând-i pe consilierii săi astrologi.

Așadar, vedeți că astrologia creează probleme foarte serioase care au consecințe nu numai asupra fraierilor care cad victime, ci și asupra noastră a tuturor.

Ce aveți să recomandați în încheierea acestei discuții atât de interesante?

Când cineva ne va adresa întrebarea: „Ce zodie ești?”, să-i răspundem: „Eu nu sunt animal, ci om” (În greaca veche zodio înseamnă un animal mic). Și să avem în vedere și aceasta: Dacă timpul pe care îl acordă adepții astrologiei citirii ziarului lor: „Ce spun aștrii despre voi”, având drept consecință devenirea lor robi din liberi, l-ar fi acordat pentru citirea unei pagini din Sfânta Scriptură sau din altă carte folositoare de suflet, ori l-ar fi acordat rugăciunii, viața lor s-ar fi schimbat și ar fi devenit cu adevărat liberi.

Revista „PARAKATATHIKI”, Mai-Iunie 2003.

[1] Soartă, destin.

[2] Pythia era preoteasa lui Apollo care făcea preziceri în Oracolul din Delphi.

[3] În Logică, Argumentul circular, cunoscut și ca circulus in probando, petitio principii sau cercul vicios, este o eroare de logică în care propoziția de demonstrat este deja afirmată implicit sau explicit în una din premise. Ca noțiune de logică, prima dată în vest argumentul circular a fost definit de către Aristotel, în cartea sa intitulată în latinește Analytica Priora, prin 350 î.Hr.

Total
16
Shares
Previous Post

Patru puteri ale spovedaniei

Next Post

Îmbrățișarea Maicii Domnului

Related Posts