A fost odată o femeie bătrână, care nu a făcut niciun bine în viața ei. Când a murit, Îngerul ei a dus-o la Tronul lui Dumnezeu, dar în cartea faptelor ei nu era scrisă nicio faptă bună și astfel drumul ei era spre iad. Îngerul ei s-a mâhnit peste măsură. A căutat în însemnările ascunse ale cărții fiecăruia, cu scopul că poate va găsi vreo faptă bună, prin care să-L milostivească pe Dumnezeu, care este Însăși Dragostea, s-o ia în Rai.
Căutând mult, în cele din urmă a găsit că odată bătrâna săpând grădina ei, a venit un cerșetor și i-a cerut milostenie. Bătrâna nu voia să-i dea nimic, însă cerșetorul era foarte insistent. Enervându-se, bătrâna a scos o ceapă sălbatică din pământ și a aruncat-o cerșetorului, pentru a scăpa de el.
Îngerul s-a bucurat și I-a spus lui Dumnezeu cele întâmplate. Atunci Dumnezeu i-a spus:
– Ia o ceapă sălbatică și dacă bătrâna se va putea ține de ea și va ieși din iad, să o aduci în Rai.
Îngerul s-a bucurat foarte mult, a luat o ceapă sălbatică și a coborât în iad. A întrebat unde se află bătrâna și, ajungând la ea, i-a spus vestea cea bună. Bătrâna s-a bucurat și ea foarte mult și s-a agățat de ceapa sălbatică pe care o ținea Îngerul și a început să iasă din iad.
Atunci s-a petrecut următorul lucru ciudat. De picioarele bătrânei au început să se țină și alți osândiți ca să scape de locul de chin. Însă bătrâna a început să-i împingă, spunând:
– Ceapa sălbatică este a mea. Voi nu aveți nicio parte cu mine.
Îngerul o ruga să arate dragoste, însă bătrâna era de neconvins. Lovea cu picioarele în celelalte suflete și striga. Atunci ceapa sălbatică s-a rupt și bătrâna cu toate celelalte suflete au căzut iarăși în iad.
Îngerul a lăcrimat și a plecat…
Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu
