Cuvinte și istorisiri ale Starețului Paisie (IV)

Lucrurile de temelie sunt smerenia, bunătatea și simplitatea. Bunătate este să cauți să vezi ce-l odihnește pe celălalt, nu ceea ce ne convine nouă. Dumnezeu nu este nedrept; completează după aceea ceea ce noi am cheltuit cu fratele nostru.

*

Toți cei care au mult entuziasm și mult egoism trebuie să fie sub ascultare, să-și taie voia.

*

Răul a înaintat mult și au avut loc schimbări mari în ultimii ani. Există însă o plămadă bună; pentru ea Dumnezeu Se milostivește și de ceilalți. Să nu se strice și aceasta, căci atunci – vai de noi!

*

Rugăciunea pentru cei adormiți ajută mult. De fiecare dată când am fost obosit sau nu am avut timp să mă rog pentru cei adormiți, în noaptea următoare i-am văzut în vis pe părinții mei, pentru care niciodată nu mă rog[1].

*

Pentru Cuvioasele Mucenițe este mai potrivită Evanghelia celor zece fecioare – deoarece și aceste sfinte au fost dintre cele înțelepte – decât Evanghelia femeii cu scurgerea de sânge.

*

Părinții evlavioși, care doresc ca fiii lor să devină călugări, să nu le spună să devină călugări, ci să trăiască ei ca monahii. Nici să făgăduiască lui Dumnezeu că fiii lor vor deveni monahi, căci dacă copilul nu are chemare, atunci se va chinui toată viața. Dar dacă totuși se întâmplă aceasta, să le citească episcopul o rugăciune și să nu devină monahi.

*

Trebuie să ne spunem gândul cu smerenie celor mai mari; poate îi ajutăm să cugete mai înțelept.

*

Fiecare să acționeze potrivit cu starea sa duhovnicească. Adică să facă lucruri care i se potrivesc stării sale duhovnicești”. (Să nu depășească măsura lui duhovnicească).

*

În timpul zilei să faci ceea ce făcea Marele Antonie. Puțin lucru de mână, puțină rugăciune. Iar noaptea puțin studiu duhovnicesc și Rugăciunea lui Iisus. Puțin studiu duhovnicesc, dar puternic, ajută mult.

*

Omul trebuie să cugete la binefacerile lui Dumnezeu, la marea sa nerecunoștință și să ceară cu zdrobire de inimă mila lui Dumnezeu. Din toate trebuie să luăm pricină să mulțumim și să-L slăvim pe Dumnezeu.

*

Astăzi a venit vremea să se împlinească profeția Marelui Antonie: Va veni vremea când oamenii vor înnebuni, iar dacă cineva va fi întreg la minte, îl vor numi nebun. Și aceasta pentru că nu ești ca ei.

*

Am cunoscut oameni care erau cu desăvârșire trupești și care s-au căsătorit cu femei duhovnicești. Atât de mult simțeau duhovnicia lor, încât nu îndrăzneau să se apropie de ele și se gândeau la despărțire. Dacă femeile acestea au schimbat atât de mult pe bărbații lor cei trupești, cu cât mai mult schimba Maica Domnului sufletele oamenilor?

*

Acolo unde Evanghelia spune că Iisus sporea cu înţelepciunea și cu Harul, nu se înțelege că la început era nedesăvârșit în cunoaștere și în virtute și că sporea în acestea odată cu vârsta, ci având de la început toată Cunoașterea și Sfințenia (de vreme ce de la început a fost unit cu Dumnezeirea), le arăta treptat, pe măsură ce creștea, pentru a putea fi primit de oameni și a nu fi socotit un monstru.

*

Harul Preoției este ceva cu totul deosebit, cum ar fi de pildă o baterie străină din care luăm energie; nu este ceva al nostru, ceva pe care l-am dobândit cu nevoința noastră.

*

Nebunii pentru Hristos au multă smerenie și ceva deosebit față de ceilalți Sfinți; de aceea și află tainele lui Dumnezeu. Mai demult, aici în Athos, putea vedea cineva mulți. Când, de pildă, Chinotita făcea vreo greșeală, aceștia mergeau și trăgeau clopotele de la Protaton în semn de doliu. Mulți care simțeau evlavie pentru ei, își dădeau seama ce se întâmplă.

*

Diavolul astăzi, cu multa sa răutate, face cel mai mare bine omenirii. Deoarece oamenii evlavioși văzând această situație, se apropie de alți oameni evlavioși și primesc îndemn unii de la alții.

*

La mulți care se împărtășesc regulat nu văd multă sporire. Astăzi Sfânta Împărtășanie ajunge să intre într-un program regulat. Adică așa cum postim lunea, miercurea și vinerea, tot astfel fac cei mai mulți cu Sfânta Împărtășanie. Mai demult, la Chinovie, ne împărtășeam în fiecare săptămână și în timpul săptămânii numai dacă exista un praznic împărătesc sau al Maicii Domnului sau al unui mare Sfânt. Mai întâi (în ziua precedentă) posteam și luam Agheasmă Mare, iar a doua zi Sfânta Împărtășanie

[1] Adică aceasta o socotea ca o amintire a îndatoririi sale de a se ruga pentru cei adormiți.

Din cartea DIN TRADITIA ASCETICA SI ISIHASTA A SFANTULUI MUNTE ATHOS – Editura Evanghelismos, 2016.