Domnul să ne binecuvânteze cu Dumnezeieasca Lui Naștere

Hristos S-a născut!

La marele praznic al Nașterii Domnului, transmitem tuturor, cu bucurie, binecuvântări din Sfântul Munte Athos.

Rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos ca, din ieslea smereniei și dragostei, să ne binecuvânteze cu Dumnezeieasca Lui Naștere ca să urmăm și noi pilda sfântă ce ne-a lăsat-o cu viața Sa, pentru înfăptuirea dragostei, smereniei și ascultării.

– * –

În cartea sa Arta mântuirii, Cuviosul Efrem Filotheitul ne arată ce învățăm de la Nașterea Domnului, astfel:

De la Nașterea lui Hristos învățăm dragostea curată, lipsită de interes, iar nu dragostea care are în ea interes. Hristos ne-a iubit, I S-a făcut milă de noi ca de niște oameni ce eram înstrăinați sub păcat. Ne-a văzut răniți, plini de răni grozave și urât mirositoare, dar nu S-a scârbit de noi, ci S-a apropiat, ne-a cuprins în brațe și ne-a vindecat.

Învățăm, de asemenea, smerenia, lepădarea de sine, tăierea voii și desăvârșita împlinire a ascultării. „Tot cel trufaș, necurat este înaintea Domnului” (Pilde 16, 5), spune Scriptura. Dimpotrivă, tot cel smerit, mireasmă este înaintea lui Dumnezeu. Atât de mult S-a plecat pe Sine, încât a ajuns să spele și picioarele Ucenicilor Săi. Dumnezeu S-a încins cu ștergarul și a îngenuncheat înaintea omului ca să-i spele picioarele. Creatorul în fața creaturii, Cel Nepătimitor înaintea celui pătimaș, Cel curat înaintea celui murdar, ca să ne arate că smerenia este singurul drum, care l-a izbăvit pe om de orice greutate demonică. Pentru aceasta, să ne străduim să ne asemănăm cu Hristos în dragoste frățească, în lepădare de sine, în smerenie, în desăvârșita împlinire a ascultării față de voia lui Dumnezeu.

Hristos nu a arătat ascultare numai față de Tatăl Său ceresc, dar și aici pe pământ avea desăvârșită ascultare față de Maica Sa cea după trup și de părelnicul său tată, logodnicul Iosif. Dumnezeu a făcut ascultare de om, pe când noi ne îngreuiem să ne supunem, pentru dragostea lui Dumnezeu, chiar și față de părintele cel duhovnicesc. Să iubim din tot sufletul nostru smerenia lui Hristos. În orice să aducem înaintea noastră pe Hristos și să cugetăm ce a făcut aici, ce a făcut acolo. Și pe acestea să le fac și eu. Acela fără de păcat, iar eu foarte păcătos. Acela Dumnezeu, iar eu om. Acela pentru mântuirea mea, eu nu am cunoașterea aceea de a le face pe toate desăvârșit; cel puțin să mă străduiesc să le fac, ca să-mi mântuiesc sufletul.

– * –

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!

Ieromonahul Ştefan împreună cu obştea
Chilia Buna Vestire, Schitul Sfântul Dimitrie – Lacu
Sfântul Munte Athos

Total
1
Shares
Previous Post

Înaintea privegherii la Praznicul Nașterii Domnului

Next Post

Un Crăciun altfel?

Related Posts