Un Crăciun altfel?

Iosif Cămară

Ni se tot repetă că anul acesta va fi un Crăciun altfel. Dar cum l-au trăit oare creştinii din Siria ultimilor ani sau românii din 1917, cu epidemia de tifos, războiul şi refugiul?
Va fi un Crăciun altfel doar pentru cei care prin Crăciun înţeleg Winter holiday: într-adevăr, celebrarea iernii şi a Moşului (în varianta sa comunistă sau capitalistă) e diferită în vreme de epidemie, război, foamete, criză economică etc. Pentru cine prăznuieşte Naşterea Domnului, sărbătoarea este însă la fel ca întotdeauna: plină de harul Betleemului, acea energie dumnezeiască manifestată deplin în Sfânta Liturghie.

Zicea istoricul Virgil Cândea că viaţa creştină ne-a fost lăsată ca să poată fi trăită indiferent de împrejurări. Singur sau cu familia, în catacombă sau în catedrală, la spital sau acasă, în închisorile comuniste sau retras în vreo văgăună, Crăciunul e despre întruparea lui Hristos, care „neputinţele noastre a luat şi bolile noastre le-a purtat”. Ţăranul român, pe care-l caută azi reporterii ca să-l întrebe cine a scris Biblia, urmărind să ne arate cât de prost catehizat e acesta, a ştiut să trăiască Naşterea Domnului mai intens decât profesorii de cateheză, asemenea pescarilor de la Cincizecime. Drept dovadă, colindele vorbesc despre timpul sacru al Naşterii (ex. „Domnuleţ şi Domn din cer”), care e diferit de timpul profan al lui Nero – cu persecuţiile, al lui Papură-Vodă – cu foametea sau al lui Caragea – cu ciuma. Deloc întâmplător, Psalmul 94 versificat de Dosoftei a devenit colindă; nu are o legătură directă cu Betleemul, dar vorbeşte despre bucuria întâlnirii cu Domnul cel atotputernic:
„Veniţi cu toţii dimpreună
Să ne facem voie bună
Să ne bucurăm de Domnul
Şi să strigăm cu tot omul.
Că ne e Domn şi mântuinţă
Şi să strigăm cu credinţă
Lui din hotarele toate
I se-nchină ţări şi gloate.
Că marea cu valuri nalte
De-a Lui mână sunt lucrate.
De El sunt făcuţi şi munţii
Şi brazii mari şi mărunţii.
El a făcut tot pământul
Singur numai cu Cuvântul
Şi nouă ne este Domnul.
Împărat peste tot omul”.
Bucuria copleşitoare a Naşterii Domnului este exprimată magistral de poeţi bizantini ca Ioan Damaschinul, Cosma Melodul şi Cassiana în slujba de Crăciun, care altădată se studia la cursurile de poetică din şcolile domneşti:
Total
38
Shares
Previous Post

Domnul să ne binecuvânteze cu Dumnezeieasca Lui Naștere

Next Post

Dorada la tavă

Related Posts