Evanghelia zilei (Luca 19, 37-44)

Plângerea Ierusalimului

„În vremea aceea, apropiindu-Se Iisus de coborâșul Muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră, zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului! Pace în cer și slavă întru cei de sus! Dar unii farisei din mulțime au zis către El: Învățătorule, ceartă-Ți ucenicii. Și El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceștia, pietrele vor striga. Și, când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora din toate părțile și te vor face una cu pământul, pe tine și pe fiii tăi care sunt în tine, și nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.”


Urmările păcatului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XVIII, VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 220

„Nu vom putea da vina pe neștiința noastră. Dacă acesta, Cain, care n-a avut înainte de el pe cineva care să fi făcut o astfel de faptă, a îndurat o pedeapsă atât de grozavă, cunoscută de cei de după el, ce vom îndura noi, care facem aceleași păcate, ba chiar și mai grele, atunci când harul s-a revărsat din belșug asupra noastră? Nu ne vor aștepta, oare, focul cel veșnic, viermele cel neadormit, scrâșnetul dinților, întunericul cel mai din afară, gheena focului și celelalte pedepse groaznice? Nu ne va rămâne niciun cuvânt de apărare, dacă suntem tot așa de trândavi și molateci. Putem spune, oare, că nu știm ce trebuia să facem și ce nu trebuia?”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXIV, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 318

„…Cel care duce o viață păcătoasă va trăi totdeauna împovărat de tristețe, de temeri, de griji, de neliniști. Lucrul acesta l-a lăsat să se înțeleagă un înțelept, când a spus: Fuge necredinciosul fără să-l gonească cineva (Proverbe 28, 1). Niște oameni ca aceștia se sperie de umbre, bănuiesc pe prieteni, pe dușmani, pe casnicii lor, pe cunoscuți și pe necunoscuți; înainte de chinurile iadului, se chinuiesc cumplit aici.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Omilii la Ecclesiast, Omilia II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 214

„De ce faci să slăbească ceea ce este bărbătesc în firea noastră? De ce faci să se moleșească puterea minții? Pentru ce faci să se micșoreze tăria sufletului? De ce îl strici cu gândurile? Pentru ce întinezi limpezimea seninului din gândurile mele cu negura ta?”

Sfântul Vasilie cel Mare, Regulile morale, Reg. 23, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 125

„Cel care fără să vrea este târât de păcat trebuie să se cunoască pe sine ca fiind stăpânit de alt păcat existent în el mai dinainte, căruia slujindu-i de bunăvoie, este dus, așadar, de acesta și spre cele pe care nu le vrea.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
206
Shares
Previous Post

Acatistul Sfântului Întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan

Next Post

Pelerinajul Părintelui Cleopa la Biserica Sfântului Arhidiacon Ștefan din Ierusalim

Related Posts