Experienţa din căderile noastre

Când vă cercetaţi pe voi înşivă, foarte mult ajută ca uneori să vă luaţi viaţa la rând, din vârsta copilăriei, ca să vedeţi unde aţi fost, unde sunteţi şi unde trebuie să vă aflaţi. Dacă nu veţi compara trecutul cu prezentul, nu vă veţi putea da seama că, deşi s-ar putea să fiţi într-o stare oarecum bună, totuşi nu vă aflaţi acolo unde ar fi trebuit să fiţi, şi astfel Îl mâhniţi pe Dumnezeu. Când cineva este tânăr şi se află într-o stare nu foarte bună, se justifică. Dar atunci când se măreşte şi rămâne în aceeaşi stare sau s-a îndreptat doar puţin, nu se îndreptăţeşte.

Cu cât trec anii, cu atât omul se maturizează duhovniceşte şi, dacă pune în valoare experienţa din trecut, înaintează mai statornic şi mai smerit. De multe ori urcuşurile şi coborâşurile în nevoinţă ajută pentru o călătorie duhovnicească statornică şi rodnică spre cele de sus.

Copilul mic, când începe să meargă, este firesc să se rostogolească câteodată pe scară, să se lovească cu capul de balustradă, să urce pe scaun şi să cadă… Nu-şi dă seama că dacă urcă pe scaun şi calcă pe margine, va cădea. Dar cu cât creşte, dobândeşte experienţă, se maturizează şi începe să ia aminte. „Data trecută, se gândeşte, m-am urcat acolo şi am căzut. Acum nu o să mă mai urc”. Tot astfel şi în nevoinţa noastră, atunci când pe toate le supraveghem şi punem în valoare binele, dobândim experienţă, pe care de o vom folosi, ne va ajuta mult.

Îmi aduc aminte că acasă, la Koniţa, aveam şase cai, mari şi mici. Într-o zi, în timp ce îi treceam peste un podeţ făcut din trunchiuri de copaci şi scânduri, un lemn putred s-a rupt şi piciorul căluţului celui mai mic, care avea patru ani, a fost prins între lemne.  De atunci, deşi am făcut un podeţ mai mare şi am pus lemne sănătoase, cu toate acestea, când ajungeam acolo, căluţul se oprea, îşi clătina capul şi ori rupea căpăstrul şi fugea, ori sărea dincolo. Dacă acel cal de patru ani, care este cal, folosea experienţa şi nu mai călca cu piciorul pe podeţ, cu cât mai mult omul trebuie să folosească experienţa acumulată din căderile lui.

Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.

Previous Post

Evanghelia zilei (Matei 26, 2-20; Ioan 13, 3-17; Matei 26, 21-39; Luca 22, 43-44; Matei 26, 40-75; 27, 1-2

Next Post

Scrisoare pascală a unui băiat de 16 ani cu autism către o prietenă din America

Related Posts
Total
0
Share