,

Greutatea păcatelor

Trecând prin sat, un preot s-a întâlnit cu un țăran care nu prea venea la Biserică. Oprindu-l, i-a spus:

– Fiule, de ce nu ai venit ieri la slujbă? Ai avut vreun necaz, pot să te ajut cu ceva?

– Părinte, nu am avut vreme, m-am luat cu una, cu alta și …

– Vai, fiule, nu se poate să nu-ți faci timp să vii în Biserică, să aprinzi o lumânare și să spui o rugăciune …! Dacă tu nu te gândești la Dumnezeu și nici la ajutorul Său, cum ai vrea să-ți poarte El de grijă? Orice probleme ai avea, chiar dacă nu le poți rezolva singur, chiar dacă nimeni nu ar fi în stare să te ajute, Dumnezeu poate. El îți dă sănătate, liniște și spor în casă. Dacă îți faci păcate însă, mai meriți tu ajutorul Său?

– Dar, părinte, ce păcate am eu? – zise omul cu nedumerire. Nu am decât păcate mici. Sunt acestea atât de grave?

– Fiule – i-a mai spus preotul – orice păcat este grav, fiindcă păcatul, oricât de mic, îți strecoară în suflet răutate. Poate nu par păcatele tale prea mari, dar… ia adu-ți aminte, ieri a plouat?

– Da, părinte, a plouat ceva, dar nu prea mult.

– Și azi, de ce ai putut să ieși din casă?

– E, părinte, pentru că de dimineață a ieșit soarele și pământul s-a uscat repede.

– Păi, vezi, fiule? Anul trecut ții minte când au fost inundațiile? A plouat trei zile în șir. Am mai putut noi să ieșim atunci din case?

Păcatul, fiule, este la fel ca picătura de apă. Așa mică, ai impresia că nici nu poate face rău. Dacă ai ceva păcate, dar cauți să le îndrepți prin căință și bunătate, prin rugăciune în Sfânta Biserică, atunci imediat apare dragostea Domnului, care aduce liniște sufletului, la fel ca și căldura și lumina soarelui, după o zi cu ploaie. Dar atunci când ploile se adună și curg unele după altele, când mii și mii de picături se strâng laolaltă, atunci nimic nu le mai poate sta în cale. Tot astfel dacă se adună păcate peste păcate în sufletele noastre, nu le mai putem sta în cale, devenim tot mai răi și mai egoiști.

Intră în Biserică, fiule, cât mai des. Roagă-te și închină-te în fața icoanelor și, atunci, sufletul tău nu va mai fi chinuit de greutatea păcatelor și viața ta va fi un exemplu pentru cei din jur.

“Nu se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugăciunile omului, dacă omul ascultă poruncile Domnului.” (Avva Isaia)

Extras din Cele mai frumoase Pilde şi povestiri creştin-ortodoxe- Leon Magdan, editura Aramis – Patriarhia Română, 1998.