Sfântul Ierarh Grigorie Palamas, a cărui prăznuire o săvârșim și în a doua Duminică a Sfântului și Marelui Post, precum și ceilalți Sfinți Părinți, sunt pentru noi atât modele duhovnicești, cât și modele culturale. Faptul că ei au reușit să dărâme ereziile din acele vremuri și să apere Dreapta Credință este, bineînțeles, o lucrare a Harului. Dar dacă analizăm cu atenție scrierile acestora, ne dăm seama că și pregătirea lor culturală a avut un rol important. Profunda cunoaștere a Logicii, Retoricii și Filosofiei, precum și înțelegerea corectă a limitelor științelor, i-a ajutat să descopere erorile de raționament din scrierile ereticilor, să le explice și să le combată.
Înzestrat cu abilități intelectuale deosebite și primind o aleasă educație și formare culturală la curtea împăratului Andronic al II-lea Paleologul, tânărul Grigorie Palamas a parcurs cu excelente rezultate toate disciplinele care făceau parte pe atunci din pregătirea superioară (Gramatică, Logică, Retorică, Filosofie, Științe). Discipol al renumitului cărturar Teodor Metokites, Grigorie se va distinge la 17 ani prin elocința discursului său referitor la Tratatul de Logică al lui Aristotel, în prezența împăratului, la care dascălul său avea să remarce: „Însuși Aristotel dacă ar fi fost prezent și l-ar fi auzit pe acesta, cred că l-ar fi lăudat nu puțin”.
În prezent, ca reacție la modernizarea uneori excesivă, mulți părinți doresc pentru copiii lor o pregătire de tip clasic. Sesizând această orientare, unele școli particulare declară că oferă o pregătire clasică, însă, din păcate, aceasta este o simplă afirmație, deoarece persoanele în cauză nici nu cunosc în profunzime ce înseamnă pregătire clasică. Impresia lor este că aceasta ar însemna doar „cu creta pe tablă și cu cartea pe bancă, fără calculatoare”.
Adevărata pregătire clasică se bazează pe câteva elemente principale, pe care școlile particulare de azi nu le pot oferi. În primul rând, pregătirea clasică se realiza într-un cadru special de relație interpersonală: relația maestru – discipol. Nu era un învățământ de masă! Știm bine că masele largi de copii și adolescenți nu aveau acces la învățământ, în acele vremuri. Asta nu înseamnă să desființăm învățământul de masă! Nicidecum! Însă trebuie să înțelegem în profunzime caracteristicile pregătirii clasice dacă vrem să o reluăm în prezent, la scară mică, cu grupuri mici de adolescenți.
La vârsta de 17 ani, Sfântul Grigorie era discipol al marelui cărturar Teodor Metokites, iar aceasta se întâmpla la curtea împăratului Andronic. Sfânta Ecaterina provenea dintr-o familie de rang înalt, beneficiind în acest fel de multe privilegii. Studiind cu profesori particulari, știa bine limbile greacă şi latină, avea cunoştinţe temeinice de Medicină, Astronomie, Filosofie şi de Oratorie. Cunoștințele ei culturale erau atât de vaste și de temeinice încât, fiind pusă în faţa unei adunări de cincizeci de filosofi păgâni, rânduiți de împărat să o determine să se închine zeilor, filosofii au recunoscut fără putinţă de tăgadă Adevărul pe care ea îl susţinea şi care era Însuşi Hristos. Pentru aceasta, cei cinzeci de filosofi au îndurat în cele din urmă moarte martirică.
Al doilea element principal al pregătirii clasice era, deci, temeinicia. Ritmul de studiu era unul firesc, învățarea se făcea în profunzime, iar timpul dădea soliditate cunoștințelor și deprinderilor intelectuale. Motivația era intrinsecă, adolescenții învățând de dragul cunoașterii și cu scopul de a-i ajuta pe semeni. Astăzi cum învață elevii ? Repede și superficial, cu un ritm impus de teste, teze, evaluări, examene. Iar apoi vine mult-dorita vacanță în care nimeni nu mai vrea să realizeze nicio activitate intelectuală!
Al treilea element principal al pregătirii clasice era caracterul enciclopedic. Dacă studiem cu atenție biografia marilor savanți, observăm faptul că stăpâneau mai multe
domenii și reușeau să facă transferuri de noțiuni și metode de la o disciplină la alta. Leonhard Euler, născut în 1707, intră la 13 ani la Universitatea din Basel, unde studiază Filosofia, iar la 19 ani își ia doctoratul cu o teză referitoare la propagarea sunetului. A scris 380 de articole și 200 de scrisori pe teme științifice, precum și două volume de Analiză Matematică și două volume de Știință navală. Are contribuții importante în Algebră, Teoria numerelor, Analiză, Geometrie, Trigonometrie, Mecanica fluidelor, Rezistența materialelor, Astronomie și Logică.
Al patrulea element al pregătirii clasice era integrarea cunoștințelor științifice într-un model de Filosofie a științei. Galilei, Kepler, Descartes, Leibniz, Euler, au avut și preocupări filosofice.
Al cincilea element al pregătirii clasice era activitatea experimentală. Forța de frecare, plutirea obiectelor, aruncarea pe oblică, mecanismele de bază (pârghia, scripetele, planul înclinat, roțile dințate), hidrodinamica și aerodinamica, reflexia și refracția luminii, reacțiile chimice, mai târziu electricitatea, magnetismul, electromagnetismul, difracția și interferența luminii, toate se studiau în laborator! Acest lucru era foarte important deoarece permitea adolescenților să-și formeze ceea ce numim simțul realității fizice și să înțeleagă în profunzime relațiile matematice care guvernează funcționarea universului.
Aceasta era pregătirea clasică și aceste cinci elemente principale trebuie avute în vedere dacă dorim să dăm copiilor noștri o pregătire clasică! Iar despre echilibrul care ar trebui să existe, în prezent, între pregătirea clasică și cea modernă, ne propunem să discutăm într-un alt articol.
Ioan Vlăducă
