Istoria Icoanei care a plâns și a Moaștelor celor 75 de Sfinți care au salvat de la demolare un spital și Biserica din incintă, la Suceava

Biserica Spitalului Clinic de Urgență din Suceava, care are hramurile „Sfântul Ierarh Nicolae”, „Izvorul Tămăduirii” și „Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina”, este un loc de alinare și speranță pentru bolnavi și familiile lor de mai bine de 20 de ani. Preotul misionar Constantin Diaconașu a venit aici de la parohia Bursuceni – Verești, unde a stat 12 ani și a construit o Biserică din temelii, pe vremea comunismului. Își amintește de primele slujbe pe care le-a oficiat la spital, în 1998, într-un salon din secția de Boli infecțioase, de la Spitalul Vechi. „Ușile salonului se deschideau spre parc. Am adus o catapeteasmă, o Sfântă Masă din lemn, care este și acum în Biserică, și ce ne mai trebuia pentru slujbă. Înaltul Pimen ne-a ajutat cu toate”, povestește preotul.

În primăvara anului viitor a apărut ideea de a construi un paraclis și apoi o Biserică în care bolnavii internați în spital să găsească mângâiere. În anul 2000 au început lucrările, pornind de la nucleul inițial, din salonul spitalului. Astfel, Altarul și strana Bisericii care are 27 de metri lungime și 5 metri lățime se află și acum în clădirea spitalului, cu saloane în stânga și în dreapta. „Dacă vorbește cineva mai tare pe hol la spital, din Altar se aude. Și bolnavii din saloane pot auzi slujba, chiar dacă pereții sunt foarte groși”, spune preotul.

Lăcașul de cult are formă unei nave, „al cărei cârmaci este Hristos”. Are 12 vitralii, un mozaic cu Sfântul Nicolae și mai multe racle din argint poleit cu aur, care adăpostesc moaștele a 75 de Sfinți, fărâme din Lemnul Sfintei Cruci de la Ierusalim și din Brâul Maicii Domnului. Icoanele au fost pictate odată cu Biserica, de preoți din familia Mihoc și de un pictor de la București. În 2007 lucrarea s-a încheiat și Biserica a fost sfințită de IPS Pimen. „Totul s-a făcut cu donații de la credincioși. Dacă ești econom și nu amesteci banii, ce e al tău cu ce e al Bisericii, faci lucruri bune și trainice”, crede preotul Diaconașu.

Moaștele a 75 de Sfinți sunt în Biserica din curtea Spitalului Vechi

Primele Moaște au ajuns la Biserica din curtea spitalului în anul 2000, donate de Biserici și ierarhi de la Athos. Au urmat donații făcute din Patriarhia Ierusalimului, din Ucraina și din România. Mitropolia Xiropotamo de la Athos, mitropolitului Ambrozie de Neapolis și Samaria, mitropolitul Atenagora de Fokida, mitropolitul Lazăr din Crimeea și arhiepiscopul Ciprian de la Buzău se numără printre cei care au înzestrat cu Moaște Biserica de la spital. Credincioșii creștin ortodocși au aici spre închinare Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântului Apostol Andrei, Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Sfinților Împărați Constantin și Elena, Sfintei Ana, Sfântului Mucenic Teodosie de la Brazi, Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul și ale unor Sfinți a căror istorie este legată direct de vindecarea bolnavilor.

În urmă cu 11 ani, mitropolitului Lazăr al Crimeei a dăruit Bisericii fragmente din Moaștele Sfântului Luca al Crimeei, care a fost mai întâi medic chirurg în slujba Crucii Roșii (fără salariu) și la spitale fără bani, în stare de sărăcie avansată, apoi a fost arhiepiscop. A fost canonizat în anul 1966, Moaștele sale fiind așezate în Catedrala Sfânta Treime din Simferopol, în Ucraina. „Sfintele sale Moaște săvârșesc nenumărate minuni în trupul și sufletul celor bolnavi”, spune preotul Diaconașu.

Un alt Sfânt pe care credincioșii îl consideră vindecător este Sfântul Nectarie de la Eghina, canonizat în anul 1961 de Sinodul Bisericii din Grecia, și unul dintre cei mai venerați Sfinți din această țară ortodoxă. Zilnic credincioșii se închină la Moaștele și la mormântul său, făcând din mănăstirea din insula Eghina loc de pelerinaj.

„Moaştele Sfântului Nectarie au fost aduse spre închinare în Biserica noastră în luna august 2011, iar la plecare, delegaţia din Grecia ne-a lăsat spre păstrare un fragment din rămăşiţele pământeşti ale Sfântului. De atunci, având binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Arhiepiscop Pimen, Sfântul Ierarh Nectarie a devenit al treilea ocrotitor al lăcaşului nostru de cult, iar bolnavii spitalului, cât şi credincioşii de pretutindeni se pot închina şi ruga în orice zi la cel numit ”făcătorul de minuni din Eghina”, Biserica noastră fiind deschisă aproape tot timpul“, a spus preotul Constantin Diaconașu.

Prima încercare: proiectul de demolare a spitalului și Bisericii

Raclele cu Moaștele Sfinților au fost lucrate cu multă migală la Atena. Fiecare fragment are alături Iconița Sfântului căruia îi aparține și în jurul acestora sunt pietre roșii, care semnifică Sângele lui Hristos și al martirilor pentru credință. Pentru slava lor, la sărbătorile sfinților martiri preotul îmbracă veșminte roșii.

În fața raclelor Sfintelor Moaște se află o Icoană a Maicii Domnului, de mare preț pentru credincioși, fiind considerată făcătoare de minuni. Părintele Diaconașu crede că Icoana a prevestit o mare încercare prin care au trecut Spitalul Vechi și Biserica în care își face misiunea.

„Icoana a lăcrimat prima dată în timpul Sfintei Liturghii din 31 august 2003, când cinstim Punerea în Raclă a Cinstitului Brâu al Maicii Domnului. Biserica era plină de lume. Când s-a cântat Vrednică ești cu adevărat, o femeie a spus că Maica Domnului plânge. S-a făcut forfotă în Biserică, am întrebat ce e. Am mers și eu la Icoană și am văzut cum picurau lacrimi din ochi. A mai lăcrimat în anul următor, de Florii, de Sfânta Maria și în 2006 în Postul Mare. Apoi, în 2007 a venit vestea că se dărâmă tot la Spitalul Vechi, inclusiv Biserica proaspăt pictată. A fost o mare încercare”, a povestit părintele Diaconașu.

În acel an, fosta Casă publică generală a bolnavilor din Suceava, construită din cărămidă şi piatră între anii 1891-1903, când primar era Franz Ritter von Des Loges, era vizată pentru demolare, urmând ca pe terenul astfel eliberat să se construiască, potrivit unui proiect al Ministerului Sănătăţii, un nou spital de urgenţă. Pavilioanele în care funcționează secțiile Boli infecțioase, Pneumologie, Oncologie, Dermatologie și Îngrijiri paliative și Biserica din curte urmau să fie puse la pământ cu buldozerele. Din fericire, rugăciunile oamenilor au fost ascultate și proiectul a fost abandonat.

„Atunci am promis Maicii Domnului că, dacă salvează spitalul și Biserica, vom sluji zilnic Sfânta Liturghie și Paraclisul Maicii Domnului. Am biruit și ce am promis, facem. De 16 ani nu ne-am mai oprit. Biserica este deschisă de dimineață, de la 6.00, până seara la 21.00, dar dacă sunt oameni în Biserică nu-i dăm afară ca să închidem”, povestește preotul Diaconașu. Astfel, aici sunt oficiate zilnic slujbele Utreniei, Vecerniei, Paraclisul Maicii Domnului şi Sfânta Liturghie, precum şi acatistele Sfinţilor prăznuiţi.

A doua încercare: pandemia de Covid-19

O a doua mare încercare pentru spital și Biserică a fost pandemia de Covid-19, care a lovit în plin Suceava în martie 2020. „A fost ca la război. Doi ani am fost aici zi și noapte. Cum să nu te duci, dacă bolnavii erau disperați?”, întreabă preotul încet, ca pentru el.

În primele săptămâni de la izbucnirea pandemiei a fost și părintele în izolare, cu semne de boală, dar din aprilie 2020, după ce s-a pus pe picioare, ca angajat al spitalului a putut să-și reia misiunea de asistență spirituală la capul bolnavilor: „M-au dus oricând m-au chemat, la orice oră. Am purtat combinezon, papuci lungi, papuci albaștri, mănuși, trei măști, trei capeline, vizieră, halat și eșarfă. La început mă gândeam că nu o să rezist cu cele trei măști, dar uite că am rezistat”.

De fiecare dată când intra în spital părintele Diaconașu îmbrăca peste sutană halat, își punea papuci de unică folosință și mască, iar la Neonatologie și în sectorul Covid adăuga la echipament mănușile și capelina. După vizita la pacienți, se dezinfecta, se schimba și se întoarcea în Biserică, până la următorul apel.

Avea patru genți cu biblie, cruce, mir și agheasmă: geantă Covid, geantă non-Covid pentru bolnavii cronici, geantă pentru maternitate și o geantă pentru ceilalți bolnavi. Pentru că „așa e bine, să fie toată lumea protejată”.

Îl întreb dacă s-a întâmplat vreodată ca cineva să comenteze în legătură cu combinația dintre veșmintele preoțești și cele medicale și spune că nu, niciodată. „Cu medicii raporturile sunt ca între colegi, iar pacienții știu că astea sunt regulile. Misiunea mea este într-un spital”, mai spune părintele Diaconașu.

Și dacă spitalul și Biserica au reușit să depășească cele două mari încercări care le-au fost date, amenințarea de demolare și pandemia de Covid-19, preotul misionar este ferm convins că Dumnezeu a vrut așa, iar la asta au ajutat Moaștele și Icoana făcătoare de minuni, care ocrotesc Biserica și spitalul.

Sursa: http://monitorulsv.ro

Previous Post

Urmează pelerinajul răbdării

Next Post

Struguri cu pâine

Related Posts

Acatistier

Am pregătit pentru frățiile voastre o pagină nouă cu Acatiste. O puteți consulta aici: https://marturieathonita.ro/acatistier/ Vă reamintim că…
Read More
Total
0
Share