Când ne gândim la vecinii noştri morţi, mari ori mici, ne mândrim într-ascuns – ca şi cum noi, prin puterea şi însuşirile noastre, am rămas în viaţă; ca şi cum aceia au căzut şi s-au surpat fiind mai slabi şi mai răi decât noi.
O astfel de părere este foarte păgubitoare pentru buna-sporire a sufletului nostru.
Mult mai bine este să gândim că aceia, ca nişte elevi buni, au sfârşit mai devreme această şcoală a vieţii, iar noi, ca nişte elevi slabi, am fost lăsaţi să mai învăţăm, până ce ştim bine lecţia.
Extras din Gânduri despre bine și rău – Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Predania.
