În fiecare an, pe 8 noiembrie, Biserica noastră Ortodoxă îi sărbătorește pe Sfinții Mihail și Gavriil, cunoscuţi drept conducătorii cetelor de Îngeri. Aceasta este ultima mare sărbătoare a Ortodoxiei, prăznuită înainte de începerea slăvitului Post al Nașterii Domnului. Peste un milion de români îşi aniversează onomastica în această zi, printre care se numără, cu siguranță, și mulți prieteni și apropiați ai multora dintre noi.
Dacă în anii trecuți am adus în atenția dumneavoastră […] câteva considerații de ordin istoric și etimologic, legate de originea și semnificația numelor Mihail și Gavriil, alături de derivatele lor, dar și câteva aspecte despre semnificația simbolurilor prezente în Ιcoanele bizantine ale Sfinților Arhangheli, anul acesta ne-am gândit să abordăm un subiect pe care nu foarte multă lume în cunoaște. Mai exact, cu prilejul zilei de 8 noiembrie, vă propunem să lecturați câteva informații interesante despre o Ιcoană aparte a Sfântului Arhanghel Mihail, aparte în adevăratul sens al cuvântului întrucât este singura Ιcoană în relief din toat lumea ortodoxă. Cine a pictat-o, în ce mod și care este istoria ei, aflați în rândurile de mai jos!
Mihail – Arhanghelul cu sabie de foc
Înainte de a prezenta minunata poveste, este important să reținem că Sfinții Arhangheli formează una dintre cele nouă cete îngerești (mai exact, a opta ceată îngerească), care Îi slujesc fără de încetare lui Dumnezeu și le comunică oamenilor voia Sa. Numele de „Mihail” provine de la ebraicul „Miha’El”, termen compus la rândul său din mi, (cine); ke, (ca); El (prescurtare de la Elohim, „Domnul Puterilor”, nume dat în Vechiul Testament lui Dumnezeu). Cuvântul se traduce prin expresia „Cine este ca Dumnezeu?”. Sfântul Mihail este Arhanghelul care poartă mereu o sabie de foc, fiind pus de Dumnezeu să păzească porțile Raiului, după alungarea protopărinților noștri, Adam şi Eva, pedepsiti pentru păcatul neascultării poruncii lui Dumnezeu. În Cartea Apocalipsei se menționează că Sfântul Arhanghel Mihail va conduce cetele îngereşti în lupta împotriva diavolului, fapt confirmat și de reprezentările iconografice în care el este pictat ca un voievod care ține în mâna dreaptă o lance cu care străpunge diavolul și care are în capăt semnul Sfintei Cruci, iar în stânga o ramură de finic.
Icoana din insula Lesbos
Revenind la subiectul articolului nostru, într-adevăr, ziua de 8 noiembrie îmbracă insula Lesbos și mai ales mănăstirea satului grecesc Mandamados, aflată în partea de nord-est a insulei, în straie de sărbătoare. Motivul? Mii de pelerini vin în această zi ca să aducă prinosul lor de rugăciune și recunoștință Sfântului Arhanghel Mihail și să-I cinstească Icoana așa cum se cuvine. Iar Icoana sa nu este una asemenea celor pe care le vedem în mod obișuit în Biserici sau în colțurile noastre de rugăciune… este o Icoană care își spune povestea dureroasă peste vremuri tuturor celor care au răgaz să o asculte.
Istoria ei urcă în timp până în jurul secolului al XI-lea, când piraţii saracini conduşi de Sirchan au invadat vechiul locaș monahal închinat Sfântului Arhanghel Mihail şi au ucis pe toți frații și monahii din obşte, mai puţin pe unul singur. Fratele Gavriil se afla în Altar și, fiind iute și sprinten, s-a cățărat rapid pe acoperișul Bisericii. Auzind zgomotele, pirații au ieșit afară și au început să urce pe ziduri ca să-l prindă. Însă în acea clipă s-a auzit un vuiet puternic și, de nicăieri, a apărut un Ostaș uriaș și înfricoșător, care cu o sabie ca de foc a început să semene frică în rândul cotropitorilor, care au părăsit de îndată incinta mănăstirii. Înțelegând că n-a fost altcineva decât Sfântul Arhanghel Mihail, fratele Gavriil a alergat în Biserică și, câzând înainte Icoanei sale, i-a mulțumit că l-a lăsat în viață, rugându-se cu multe lacrimi și cu durere nemărginită pentru sufletele fraților săi. Când a ridicat ochii, a văzut că fața Arhanghelului era diferită față de chipul pe care îl știa… avea pe ea o bunătate părintească, o dulceață și o bucurie ca și cum ar fi fost viu. Și astfel, inspirat parcă de Duhul Sfânt, a luat un burete, a adunat cu el, cu evlavie, sângele monahilor într-un vas, l-a amestecat cu pământ și a început să modeleze Icoana lui. Imediat ce a început această misiune, fratele a simțit în mod clar ajutorul Arhanghelului. „Mâinile sale, ca și cum ar fi fost conduse de o putere nevăzută, schițau cu lut, repede și sigur, chipul Arhanghelului Mihail. Adică chipul acela pe care îl văzuse pe acoperișul Bisericii, cel înfricoșător, însă cu Har dumnezeiesc”, spune tradiția locului.
De atunci și până astăzi, Icoana Sfântului Arhanghel Mihail străjuiește în mănăstirea din Mandamados și îi ajută în orice necaz pe locuitorii de pe insulă, care îl cheamă cu nădejde pe ocrotitorul lor: „Sfinte Arhanghele, miluiește-mă!”. În fiecare an, credincioșii se adună pentru a sărbători această Icoană în timpul unei procesiuni religioase și a altor evenimente specific locului. Procesiunea este un moment duhovnicesc deosebit pentru comunitatea locală, dar și pentru pelerinii din alte părți ale Greciei și ale lumii ortodoxe, în general, care vin aici să se închine și să-i mulțumească Sfântului Arhanghel Mihail.
Arhimandritul Daniil Gouvalis, stareţ al Bisericii Agia Paraskevi din Malakasas, consemnează în volumul său intitulat „Minunea credinței” faptul că Sfântul Arhanghel își schimbă chipul în funcție de închinătorii care vin la el: „Pe unii îi întâmpină cu bunăvoință, când fața lui prinde culoare, de parcă ar fi viu. Pe alții, în primește cu fața întunecată și inspirând teamă. Spre exemplu, când insula a fost cucerită de turci, aceștia nu îndrăzneau să se apropie de Biserica aceasta, cu Icoana, de frica Arhanghelului. Uneori, pe fruntea Arhanghelului apar broboane de sudoare, colectate de credincioși, spre binecuvântare”.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
De asemenea, puteți viziona și următorul clip:
