Îmi spuneam în sinea mea că aceşti oameni, cărora li se interzicea să creadă în Dumnezeu, credeau, iar eu, în a cărui ţară Dumnezeu era slăvit pretutindeni, nu credeam!
Cât m-a rugat soţia mea, care pe atunci era încă anglicană, să îi ducem pe copiii noştri la biserică, la biserica ortodoxă, însă eu încercam chiar şi în Sâmbăta Mare, înainte de luminata şi slăvită noapte a învierii, să găsesc o scuză ca să nu merg! Sau chiar dacă mergeam, stăteam afară, nu în biserică. Cu toate acestea, cu un an înainte de evenimentul arestării mele, vizitasem Mănăstirea Stavrovunion, unde mă şi spovedisem, la îndemnul familiei. Voiam să o ajut pe sora mea într-o problemă foarte gravă pe care o întâmpina atunci.
Fragment din cartea Mărturia convertirii unui fost deținut – Părintele Paisie, sfântul și dascălul meu – Editura Egumenița 2016
