Psaltire: Catisma a noua

https://marturieathonita.ro/psaltire-rugaciunile-incepatoare/

PSALMUL 64
Întru sfârșit, un psalm al lui David. Cântarea lui Ieremia și a lui Iezechiil din timpul șederii în pământ străin, când avea să iasă din Babilon

1. Ție se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion și Ție se va plini făgăduință în Ierusalim.
2. Auzi rugăciunea mea; către Tine tot trupul va veni.
3. Cuvintele celor fără de lege ne-au biruit pe noi și păgânătățile noastre Tu le vei curăți.
4. Fericit este cel pe care l-ai ales și l-ai primit; locui-va în curțile Tale.
5. Sătura-ne-vom de bunătățile casei Tale; sfânt este templul Tău, minunat întru dreptate.
6. Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor de pe mare, departe.
7. Cel ce gătește munții întru tăria Sa, încins fiind cu putere, Cel ce tulbură adâncul mării; sunetele valurilor ei cine le va suferi?
8. Tulbura-se-vor neamurile și se vor spăimânta cei ce locuiesc marginile de semnele Tale; ieșirile dimineții și ale serii le vei veseli.
9. Cercetat-ai pământul și l-ai adăpat, bogățiile lui le-ai înmulțit.
10. Râul lui Dumnezeu s-a umplut de ape; gătit-ai hrana lor, că așa este gătirea.
11. Adapă brazdele lui, înmulțește roadele lui, de picăturile sale se va bucura răsărind.
12. Binecuvânta-vei cununa anului bunătății Tale și câmpiile Tale se vor umple de grăsime.
13. Îngrășa-se-vor cele frumoase ale pustiei și cu veselie dealurile se vor încinge.
14. Îmbrăcatu-s-au berbecii oilor, și văile vor înmulți grâul; striga-vor și vor lăuda.

PSALMUL 65
Întru sfârșit, o cântare de psalm a Învierii

1. Strigați Domnului tot pământul, cântați laude Numelui Său, dați slavă lăudându-L pe El.
2. Ziceți lui Dumnezeu: „Cât sunt de înfricoșătoare lucrurile Tale! Întru mulțimea puterii Tale, minți-vor Ție vrăjmașii Tăi.
3. Tot pământul să se închine Ție, și să cânte Ție, să cânte Numelui Tău, Preaînalte”.
4. Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, cât este de înfricoșător în sfaturi, mai presus decât fii oamenilor!
5. Cel ce preface marea în uscat, prin râu vor trece cu piciorul.
6. Acolo ne vom bucura de El, de Cel ce stăpânește cu puterea Sa veacul.
7. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce amărăsc să nu se înalțe întru sine.
8. Binecuvântați neamuri pe Dumnezeul nostru, și auzit faceți glasul laudei Lui.
9. A Celui ce a pus sufletul meu întru viață, și nu a dat spre clătinare picioarele mele.
10. Că ne-ai cercat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămurește argintul.
11. Împinsu-ne-ai în cursă; pus-ai necazuri pe spatele nostru; ridicat-ai oameni pe capetele noastre.
12. Trecut-am prin foc și prin apă și ne-ai scos pe noi întru odihnă.
13. Intra-voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini-voi Ție făgăduințele mele, pe care le-au rostit buzele mele și le-a grăit gura mea întru necazul meu.
14. Arderi de tot îngrășate voi aduce Ție, cu tămâie și berbeci; Îți voi aduce boi și țapi.
15. Veniți de auziți toți cei ce vă temeți de Dumnezeu și vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu.
16. Către Dânsul cu gura mea am strigat și L-am preaînălțat cu limba mea.
17. De-aș fi văzut vreo nedreptate în inima mea, să nu mă audă Domnul.
18. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu, luat-a aminte la glasul rugăciunii mele.
19. Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea și mila Sa de la mine.

PSALMUL 66
Întru sfârșit, un psalm al lui David. Pentru instrumente cu coarde

1. Dumnezeule milostivește-Te spre noi și ne binecuvintează, arată-Ți fața Ta spre noi și ne miluiește.
2. Ca să se cunoască pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta.
3. Să Te laude popoarele, Dumnezeule, să Te laude pe Tine popoarele toate.
4. Veselească-se și să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele întru dreptate și vei povățui neamurile pe pământ.
5. Să Te laude popoarele, Dumnezeule, să Te laude pe Tine popoarele toate; pământul și-a dat rodul său.
6. Să ne binecuvinteze pe noi Dumnezeu, Dumnezeul nostru; să ne binecuvinteze pe noi Dumnezeu, și să se teamă de El toate marginile pământului.

Slavă…

PSALMUL 67
Întru sfârșit, un psalm de cântare a lui David

1. Să Se scoale Dumnezeu, și să se risipească vrăjmașii Lui și să fugă de la Fața Lui cei ce-L urăsc pe El.
2. Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topește ceara de la fața focului, așa să piară păcătoșii de la Fața lui Dumnezeu.
3. Iar drepții să se bucure, să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze întru veselie.
4. Cântați lui Dumnezeu, cântați Numelui Său; gătiți calea Celui ce S-a suit peste apusuri; Domnul este Numele Lui, și vă bucurați înaintea Lui.
5. Să se tulbure de Fața Lui, a Părintelui sărmanilor și a Judecătorului văduvelor; Dumnezeu este în locul cel sfânt al Său.
6. Dumnezeu face a locui în casă pe cei de un fel, îi scoate cu bărbăție pe cei legați în obezi, așijderea pe cei care răzvrătesc, pe cei care locuiesc în morminte.
7. Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustie,
8. Pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit de Fața Dumnezeului din Sinai, de Fața Dumnezeului lui Israil.
9. Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moștenirii Tale; ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o.
10. Viețuitoarele Tale locuiesc într-însa; întru bunătatea Ta ai gătit-o săracului, Dumnezeule.
11. Domnul va da cuvânt cu putere multă celor ce binevestesc.
12. Împăratul puterilor va împărți celui iubit prăzile pentru înfrumusețarea casei.
13. Dacă dormiți în mijlocul moștenirilor, aripi argintate de porumbiță, și spatele ei cu străluciri de aur.
14. Când Cel din ceruri va trimite împărați peste ea, se vor albi ca zăpada în Selmon.
15. Muntele lui Dumnezeu, munte gras, munte închegat, munte gras.
16. Pentru ce pizmuiți, munți închegați, muntele în care a binevoit Dumnezeu a locui într-însul? Căci Domnul Se va sălășlui până la sfârșit.
17. Carul lui Dumnezeu de mii de ori înmulțit, mii sunt cei îmbelșugați; Domnul era între ei în Sinai, în locul cel sfânt.
18. Suitu-Te-ai la înălțime, robit-ai robia, luat-ai daruri de la oameni, ca și cei nesupuși să se sălășluiască.
19. Domnul Dumnezeu bine este cuvântat, bine este cuvântat Domnul din zi de zi; să ne povățuiască pe noi Dumnezeul mântuirilor noastre.
20. Dumnezeul nostru, Dumnezeu mântuirii, și ale Domnului sunt ieșirile morții.
21. Însă Dumnezeu va zdrobi capetele vrăjmașilor Săi, creștetul celor ce umblă întru greșelile lor.
22. Zis-a Domnul: „Din Vasan îi voi întoarce, îi voi întoarce în adâncurile mării”.
23. Ca să se afunde piciorul Tău în sânge, limba câinilor Tăi în sângele vrăjmașilor Tăi.
24. Văzutu-s-au umbletele Tale, Dumnezeule, umbletele Dumnezeului meu, ale Împăratului din locașul cel sfânt.
25. Veneau înainte căpeteniile cu cei ce cântau, în mijlocul fetelor cu timpane.
26. Întru adunări binecuvântați pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israil.
27. Acolo era Veniamin, mai tânăr, întru răpire; căpeteniile lui Iuda, povățuitorii lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului.
28. Poruncește, Dumnezeule, puterii Tale; întărește, Dumnezeule, ceea ce ai săvârșit întru noi.
29. De la templul Tău, din Ierusalim, îți vor aduce împărații daruri.
30. Ceartă fiarele din trestii; adunarea taurilor între junincile popoarelor, ca să se încuie cei încercați ca argintul.
31. Risipește neamurile cele ce voiesc războaie; veni-vor soli din Egipt; Etiopia mai înainte va întinde mâna ei către Dumnezeu.
32. Împărățiile pământului, cântați lui Dumnezeu, cântați din strune Domnului. Cântați lui Dumnezeu, Cel ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărituri; iată va da glasul Său, glas de putere.
33. Dați slavă lui Dumnezeu! Peste Israil este măreția Lui și puterea Lui în nori.
34. Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi; Dumnezeul lui Israil, El Însuși va da putere și întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu.

Slavă…

PSALMUL 68
Întru sfârșit; al lui David. Pentru cei ce se vor schimba

1. Mântuiește-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
2. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund; ajuns-am întru adâncurile mării și vâltoarea m-a înghițit.
3. Ostenit-am strigând, amorțit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.
4. Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă prigonesc pe nedrept.
5. Întăritu-s-au vrăjmașii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce nu am răpit, atunci le plăteam.
6. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea și greșalele mele de la Tine nu s-au ascuns.
7. Să nu fie rușinați pentru mine, cei ce Te așteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici să fie înfruntați pentru mine cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israil.
8. Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a rușinea obrazul meu.
9. Înstrăinat am ajuns pentru frații mei și străin fiilor maicii mele.
10. Că râvna casei Tale m-a mâncat, și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.
11. Și mi-am acoperit cu post sufletul meu, și s-a făcut spre ocară mie.
12. Și m-am îmbrăcat cu sac, și m-am făcut lor spre pildă.
13. Împotriva mea grăiau cei ce ședeau în porți, și despre mine cântau cei ce beau vin.
14. Iar eu în rugăciunea mea strigam către Tine, Doamne; vreme de bunăvoință.
15. Dumnezeule, întru mulțimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul mântuirii Tale.
16. Mântuiește-mă din tină, ca să nu mă afund; izbăvește-mă de cei ce mă urăsc și din adâncurile apelor!
17. Ca să nu mă înece pe mine vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-și închidă peste mine puțul gura sa.
18. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulțimea îndurărilor Tale caută spre mine.
19. Să nu-ți întorci Fața Ta de la sluga Ta, când mă necăjesc, degrab mă auzi.
20. Ia aminte spre sufletul meu și slobozește-l pe el; din pricina vrăjmașilor mei, izbăvește-mă.
21. Că Tu cunoști ocara mea și rușinarea mea și înfruntarea mea; înaintea Ta sunt toți cei ce mă necăjesc.
22. Ocară a așteptat sufletul meu și ticăloșie; și am așteptat pe cel care să se întristeze împreună cu mine, și nu era, și pe cel ce m-ar mângâia, și nu l-am aflat.
23. Și mi-au dat spre mâncare fiere, și în setea mea m-au adăpat cu oțet.
24. Facă-se masa lor cursă și răsplătire și sminteală înaintea lor.
25. Să se întunece ochii lor ca să nu vadă, și spinarea lor pururea o gârbovește.
26. Varsă peste ei urgia Ta și mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei.
27. Facă-se curtea lor pustie și în locașurile lor să nu fie locuitori.
28. Că pe Care Tu L-ai bătut, ei L-au prigonit, și la durerea rănilor Mele au adăugat.
29. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor, și să nu intre întru dreptatea Ta.
30. Șterși să fie din cartea celor vii, și cu cei drepți să nu se scrie.
31. Sărman și îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.
32. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare, Îl voi preamări întru laudă.
33. Și-i va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât vițelul tânăr, căruia îi cresc coarne și copite.
34. Să vadă cei sărmani și să se bucure; căutați pe Dumnezeu și viu va fi sufletul vostru.
35. Că a auzit pe cei săraci Domnul, și pe cei legați ai Săi nu i-a urgisit.
36. Să-L laude pe El cerurile și pământul, marea și toate câte se mișcă într-însa.
37. Că Dumnezeu va mântui Sionul, și se vor zidi cetățile Iudeii, și vor locui acolo și-l vor moșteni pe el.
38. Și seminția robilor Tăi îl vor stăpâni, și cei ce iubesc Numele Tău se vor sălășlui întru el.

PSALMUL 69
Întru sfârșit; al lui David. Spre aducere aminte, ca să mă mântuiască Domnul

1. Dumnezeule, spre ajutorul meu la aminte! Doamne, ca să-mi ajuți mie grăbește!
2. Să fie rușinați și înfruntați cei ce caută sufletul meu.
3. Să fie întorși înapoi și făcuți de ocară cei ce-mi voiesc mie rele.
4. Întoarcă-se îndată rușinați cei ce-mi grăiesc mie: «Bine, bine!».
5. Să se bucure și să se veselească de Tine toți cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: «Slăvit să fie Domnul!».
6. Iar eu sărac sunt și sărman, Dumnezeule, ajută-mă!
7. Ajutorul meu și Izbăvitorul meu ești Tu, Doamne, nu zăbovi.

Slavă… Și acum…

DUPĂ A NOUA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul al 2-lea:

Gândesc la Ziua cea înfricoșătoare și plâng faptele mele cele rele. Ce voi răspunde Împăratului celui fără de moarte? Și cu ce îndrăzneală voi căuta la Judecătorul eu, păcătosul? Milostive Părinte, Fiule Unule-Născut și Duhule Sfinte, miluiește-mă!

Slavă…

În valea plângerii, la locul pe care l-ai rânduit, când vei ședea, Milostive, judecată dreaptă să faci, să nu vădești cele ascunse ale mele, nici să mă rușinezi înaintea Îngerilor, ci cruță-mă, Dumnezeule, și mă miluiește!

Și acum…

Preabună Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea lumii, nădejdea și acoperământul cel tare al celor ce aleargă la tine, roagă stăruitor, împreună cu cei fără de trup, pe Dumnezeul cel iubitor de oameni, pe Care L-ai născut, să izbăvească sufletele noastre de toată îngrozirea, ceea ce ești una binecuvântată!

Apoi: Doamne miluiește (de 40 de ori)

și Rugăciunea aceasta:

Stăpâne, Doamne, Dumnezeul nostru, Care singur știi suferința ticălosului meu suflet și doctoria acestuia, tămăduiește-l cum știi, după mulțimea milei Tale și a îndurărilor Tale! Căci din faptele mele nu-mi este cu putință a pune peste el alifie, nici untdelemn, nici legături. Ci Tu, Cel ce ai venit să chemi la pocăință, nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, milostivește-Te și îndură-Te de el; rupe zapisul faptelor mele celor rele și urâte și mă povățuiește la calea cea dreaptă, ca umblând întru adevărul Tău, să pot scăpa de săgețile vicleanului și așa să stau fără de osândă înaintea înfricoșătorului Tău divan, slăvind și lăudând preasfântul Tău nume, în vecii vecilor. Amin.