Psaltire: Catisma a nouăsprezecea

https://marturieathonita.ro/psaltire-rugaciunile-incepatoare/

PSALMUL 134
Aliluia

1. Lăudați Numele Domnului, lăudați, slugi, pe Domnul,
2. Cei ce stați în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru.
3. Lăudați pe Domnul, că este bun Domnul; cântați Numelui Său, că este bun.
4. Că pe Iacov a ales Domnul, pe Israil ca moștenire a Sa.
5. Că eu am cunoscut că mare este Domnul, și Domnul nostru peste toți dumnezeii.
6. Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer și pe pământ, în mări și în toate adâncurile.
7. Ridicând nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; Cel ce scoate vânturile din vistieriile Sale.
8. Care a bătut pe cei întâi-născuți ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
9. Trimis-a semne și minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon și tuturor robilor lui.
10. Care a bătut neamuri multe și a ucis împărați tari;
11. Pe Sihon, împăratul amoreilor, și pe Og, împăratul Vasanului, și toate împărățiile din Canaan.
12. Și a dat pământul lor moștenire, moștenire lui Israil, poporului Său.
13. Doamne, Numele Tău este în veac, și pomenirea Ta în neam și în neam.
14. Că va judeca Domnul pe poporul Său, și spre slugile Sale se va milostivi.
15. Idolii neamurilor, argint și aur, lucruri de mâini omenești.
16. Gură au și nu vor grăi; ochi au și nu vor vedea;
17. Urechi au și nu vor auzi, că nu este duh în gura lor.
18. Asemenea lor să fie cei care îi fac pe aceștia, și toți cei care se încred în ei.
19. Casa lui Israil, binecuvântați pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântați pe Domnul; casa lui Levi, binecuvântați pe Domnul.
20. Cei ce vă temeți de Domnul, binecuvântați pe Domnul.
21. Bine este cuvântat Domnul din Sion, Cel ce locuiește în Ierusalim.

PSALMUL 135
Aliluia

1. Mărturisiți-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.
2. Mărturisiți-vă Dumnezeului dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
3. Mărturisiți-vă Domnului domnilor, că în veac este mila Lui.
4. Celui ce singur face minuni mari, că în veac este mila Lui.
5. Celui ce a făcut cerurile cu înțelegere, că în veac este mila Lui.
6. Celui ce a întărit pământul peste ape, că în veac este mila Lui.
7. Celui ce singur a făcut luminători mari, că în veac este mila Lui.
8. Soarele spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
9. Luna și stelele spre stăpânirea nopții, că în veac este mila Lui.
10. Celui ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuți ai lor, că în veac este mila Lui.
11. Și a scos pe Israil din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
12. Cu mână tare și cu braț înalt, că în veac este mila Lui.
13. Cel ce a despărțit Marea Roșie în despărțituri, că în veac este mila Lui.
14. Și a trecut pe Israil prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
15. Și l-a aruncat pe Faraon și puterea lui în Marea Roșie, că în veac este mila Lui.
16. Celui ce a trecut pe poporul Lui prin pustie, că în veac este mila Lui.
17. Celui ce a bătut împărați mari, că în veac este mila Lui.
18. Și a omorât împărați tari, că în veac este mila Lui.
19. Pe Sihon, împăratul amoreilor, că în veac este mila Lui.
20. Și pe Og, împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
21. Și a dat pământul lor moștenire, că în veac este mila Lui.
22. Moștenire lui Israil, slugii Sale, că în veac este mila Lui.
23. Că întru smerenia noastră Și-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui
24. Și ne-a izbăvit pe noi de vrăjmașii noștri, că în veac este mila Lui.
25. Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
26. Mărturisiți-vă Dumnezeului ceresc, că în veac este mila Lui.

PSALMUL 136
Al lui David

1. La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.
2. În sălcii, în mijlocul lui, am atârnat harfele noastre.
3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au întrebat despre cuvinte de cântări, și cei ce ne-au dus pe noi cântare ne-au cerut: „Cântați-ne din cântările Sionului”.
4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?
5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea.
6. Să se lipească limba mea de gâtlejul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
7. Adu-Ți aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua Ierusalimului, care ziceau: „Stricați-l, stricați-l până la temeliile lui!”.
8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit cel ce va răsplăti ție cu fapta pe care ai făcut-o nouă.
9. Fericit este cel care va apuca și va izbi pruncii tăi de piatră.

Slavă…

PSALMUL 137
Al lui David

1. Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, și înaintea Îngerilor Îți voi cânta, că ai auzit toate graiurile gurii mele.
2. Închina-mă-voi către locașul Tău cel sfânt, și voi aduce laudă Numelui Tău, pentru mila Ta și adevărul Tău, că ai preaslăvit mai presus de orice Numele cel sfânt al Tău.
3. În orice zi Te voi chema, degrab auzi-mă! Te vei îngriji de sufletul meu cu puterea Ta.
4. Să Te laude pe Tine, Doamne, toți împărații pământului, că au auzit toate graiurile gurii Tale.
5. Și să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului.
6. Că înalt este Domnul și la cele smerite privește, și pe cele înalte de departe le cunoaște.
7. De voi merge în mijlocul necazului, Tu mă vei via; peste urgia vrăjmașilor mei Ți-ai întins mâinile Tale, și m-a mântuit dreapta Ta.
8. Domnul le va răsplăti pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

PSALMUL 138
Întru sfârșit; un psalm al lui David

1. Doamne, cercatu-m-ai și m-ai cunoscut.
2. Tu ai cunoscut șederea mea și scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.
3. Calea mea și lungimea vieții mele Tu le-ai cercetat, și toate căile mele de mai înainte le-ai văzut, că nu este vicleșug pe limba mea.
4. Iată, Doamne, Tu ai cunoscut toate cele de pe urmă și cele de demult; Tu m-ai zidit și ai pus peste mine mâna Ta.
5. Minunată s-a făcut știința Ta pentru mine; s-a întărit și nu o pot ajunge.
6. Unde mă voi duce de la Duhul Tău? Și de la Fața Ta unde voi fugi?
7. De mă voi sui în Cer, Tu acolo ești; de mă voi pogorî în iad, de față ești.
8. De voi lua aripile mele de dimineață, și mă voi sălășlui la marginile mării,
9. Și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta.
10. Și am zis: „Poate întunericul mă va acoperi”. Dar și noaptea este luminare spre desfătarea mea.
11. Că întunericul nu va fi întunecat pentru Tine, și noaptea ca ziua se va lumina; precum întunericul ei, așa și lumina ei.
12. Că Tu ai dobândit rărunchii mei, Doamne, sprijinitu-m-ai din pântecele maicii mele.
13. Mărturisi-mă-voi Ție, căci înfricoșător de minunat Te-ai făcut; minunate sunt lucrurile Tale, și sufletul meu le cunoaște foarte.
14. Nu s-a ascuns de Tine osul meu, pe care l-ai făcut întru ascuns, nici ființa mea întru cele mai de jos ale pământului.
15. Neîntocmirea mea a cunoscut-o ochii Tăi și în cartea Ta toți se vor scrie; zi de zi se vor plăsmui și niciunul din aceștia nu va fi lăsat de Tine.
16. Iar mie foarte cinstiți îmi sunt prietenii Tăi, Dumnezeule; mult s-au întărit stăpâniile lor.
17. Îi voi număra și mai mult decât nisipul se vor înmulți; sculatu-m-am și încă sunt cu Tine.
18. O, de ai ucide pe păcătoși, Dumnezeule! Bărbați vărsători de sânge, depărtați-vă de la mine!
19. Că gâlcevitori sunt în cugetarea lor; lua-vor în zadar cetățile Tale.
20. Oare nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, i-am urât și împotriva vrăjmașilor Tăi nu mă topeam?
21. Cu ură desăvârșită îi uram pe ei; dușmani mi s-au făcut.
22. Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște inima mea; încearcă-mă și cunoaște cărările mele.
23. Și vezi de este calea fărădelegii întru mine, și mă povățuiește pe calea cea veșnică.

PSALMUL 139
Întru sfârșit; un psalm al lui David

1. Scapă-mă, Doamne, de omul viclean, de bărbatul nedrept mă izbăvește;
2. De cei care au cugetat nedreptate în inimă, toată ziua rânduiau războaie.
3. Ascuțit-au limba lor ca a șarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.
4. Păzește-mă, Doamne, de mâna păcătosului, scapă-mă de oamenii nedrepți, care au gândit să împiedice pașii mei.
5. Ascuns-au cei mândri cursă mie și cu funii au întins laț picioarelor mele, pe lângă cărare sminteli mi-au pus mie.
6. Zis-am Domnului: „Dumnezeul meu ești Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele”.
7. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.
8. Să nu mă dai, Doamne, celui păcătos din pricina poftei mele; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăsești, ca să nu se înalțe.
9. Capul celor ce mă înconjoară, truda buzelor lor îi va acoperi pe ei.
10. Cădea-vor peste ei cărbuni aprinși; în foc îi vei surpa, în necazuri pe care nu le vor putea răbda.
11. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe bărbatul nedrept relele îl vor vâna spre stricăciune.
12. Cunoscut-am că Domnul va face judecată sărmanului și dreptate săracilor.
13. Iar drepții se vor mărturisi Numelui Tău, și cei drepți vor locui împreună cu Fața Ta.

Slavă…

PSALMUL 140
Un psalm al lui David

1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
3. Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele.
4. Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să pricinuiesc îndreptățiri întru păcate.
5. Cu oamenii care lucrează fărădelegea, și nu mă voi însoți cu aleșii lor.
6. Certa-mă-va dreptul cu milă și mă va mustra, dar untdelemnul păcătosului să nu ungă capul meu;
7. Că încă și rugăciunea mea este întru bune vrerile lor; înghițitu-s-au lângă stâncă judecătorii lor.
8. Auzi-vor graiurile mele că s-au îndulcit; ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
9. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
10. Păzește-mă de cursa pe care mi-au pus-o mie și de smintelile celor ce lucrează fărădelegea.
11. Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii; deosebi sunt eu până ce voi trece.

PSALMUL 141
Al lui David. Al priceperii; când era el în peșteră. O rugăciune

1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
3. Când lipsea din mine duhul meu, și Tu ai cunoscut cărările mele.
4. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
5. Luat-am seama de-a dreapta și am privit, și nu era cine să mă cunoască.
6. Pierit-a fuga de la mine, și nu este cel ce caută sufletul meu.
7. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: „Tu ești nădejdea mea, partea mea ești Tu în pământul celor vii”.
8. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
9. Izbăvește-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
10. Scoate din temniță sufletul meu, ca să se mărturisească Numelui Tău.
11. Pe mine mă așteptă drepții, până ce-mi vei răsplăti mie.

PSALMUL 142
Un psalm al lui David; când îl prigonea pe el fiul lui

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu se va îndrepta înaintea Ta.
3. Că a prigonit vrăjmașul sufletul meu, smerit-a la pământ viața mea.
4. Așezatu-m-a întru cele întunecate, ca pe morții cei din veac. Și s-a sfârșit întru mine duhul meu, tulburatu-s-a întru mine inima mea.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult, cugetat-am la toate lucrările Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu.
8. Să nu-ți întorci fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă.
9. Fă să aud dimineața mila Ta, că spre Tine am nădăjduit.
10. Cunoscută fă mie calea în care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
11. Scapă-mă de vrăjmașii mei, Doamne, că la Tine am scăpat; învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu.
12. Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul cel drept; pentru numele Tău, Doamne, îmi vei da viață.
13. Întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu, și întru mila Ta vei nimici pe vrăjmașii mei.
14. Și vei pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă… Și acum…

DUPĂ A NOUĂSPREZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul al 2-lea:

Îți mulțumesc și Te slăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, că tuturor păcătoșilor le-ai pus înainte pocăința. Iar atunci când vei veni, Mântuitorule, să judeci toată lumea, să nu mă rușinezi pe mine, cel ce am făcut lucruri de rușine.

Slavă…

Fără de număr greșind înaintea Ta, pedepse nenumărate aștept, însă Tu, Dumnezeul meu, îndură-Te și mă mântuiește.

Și acum…

La mulțimea milei tale alerg acum, Născătoare de Dumnezeu: dezleagă-mi lanțurile greșalelor mele.

Apoi: Doamne miluiește (de 40 de ori)

și Rugăciunea aceasta:

Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Cel ce cu patimile Tale ai vindecat patimile mele și cu rănile Tale ai tămăduit rănile mele, dăruiește-mi lacrimi de umilință mie, celui ce mult Ți-am greșit. Împărtășește trupului meu din mireasma Trupului Tău cel de viață dătător și cu cinstit Sângele Tău îndulcește sufletul meu, adăpat cu amărăciunea protivnicului. Înalță la Tine mintea mea ce se târăște pe jos, și mă scoate din prăpastia pierzării. Nu am pocăință, nu am umilință, nu am lacrimi care întorc pe fii la moștenirea lor. Întunecat sunt la minte de patimile lumești și nu pot căuta la Tine cu durere, nici nu mă pot aprinde cu lacrimile dragostei celei către Tine. Ci, Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Vistieria bunătăților, dăruiește-mi pocăință adevărată și înnoiește în mine pecetea chipului Tău. Eu Te-am părăsit, Tu însă nu mă părăsi. Ieși în căutarea mea și mă întoarce iarăși la pășunea Ta, numărându-mă cu oile cele alese ale turmei Tale. Hrănește-mă, ca și pe ele, cu verdeața dumnezeieștilor Tale Taine, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, și ale tuturor Sfinților Tăi. Amin.