Psaltire: Catisma a unsprezecea

https://marturieathonita.ro/psaltire-rugaciunile-incepatoare/

PSALMUL 77
Al lui Asaf. Al înțelegerii

1. Luați aminte, poporul Meu, la legea Mea, plecați urechile voastre la graiurile gurii Mele.
2. Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse dintru început.
3. Câte am auzit și pe care le-am cunoscut și părinții noștri ni le-au povestit nouă.
4. Și care n-au fost ascunse de copiii lor pentru neamul ce va să vină.
5. Ci au vestit laudele Domnului și puterile Lui, și minunile pe care le-a făcut.
6. Și a ridicat mărturie întru Iacov și lege a pus în Israil.
7. Câte a poruncit părinților noștri, ca să le arate fiilor lor.
8. Ca să le cunoască neamul ce va să vină, fiii ce se vor naște și se vor ridica, și le vor spune fiilor lor.
9. Ca să-și pună în Dumnezeu nădejdea lor și să nu uite lucrurile lui Dumnezeu și să cerceteze poruncile Lui.
10. Ca să nu ajungă ca părinții lor, neam îndărătnic și răzvrătit.
11. Neam care nu și-a îndreptat inima sa și nu și-a încredințat lui Dumnezeu duhul său.
12. Fiii lui Efrem, cei ce întind și trag cu arcuri, s-au întors în zi de război.
13. N-au păzit legământul lui Dumnezeu, și în legea Lui n-au vrut să umble.
14. Și au uitat binefacerile Lui, și minunile Lui, pe care le-a arătat lor.
15. Minunile pe care le-a făcut înaintea părinților lor, în pământul Egiptului, în câmpia Tanisului.
16. A despicat marea și i-a trecut pe ei; a pus apele ca un burduf.
17. Și i-a călăuzit în nor ziua, și toată noaptea în lumină de foc;
18. Despicat-a stânca în pustie, și i-a adăpat cu adânc de apă.
19. Și a scos apă din stâncă, și a revărsat apele ca niște râuri.
20. Dar ei au păcătuit mai departe înaintea Lui, L-au întărâtat pe Cel Preaînalt în loc fără de apă.
21. Și au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, poftind mâncăruri după sufletul lor.
22. Și au vorbit rău de Dumnezeu, și au zis: „Oare, va putea Dumnezeu să gătească masă în pustie?
23. De vreme ce a lovit stânca și au curs ape, și puhoaie s-au revărsat,
24. Va putea oare să dea și pâine, sau să gătească masă poporului Său?”.
25. Pentru aceasta a auzit Domnul și S-a mâniat, și foc s-a aprins în Iacov și urgie s-a ridicat asupra lui Israil.
26. Căci nu au crezut în Dumnezeu, nici nu și-au pus nădejdea în mântuirea Lui.
27. Și a poruncit norilor de sus, și porțile cerului le-a deschis.
28. Și a plouat lor cu mană ca să mănânce, și le-a dat pâine din cer.
29. Pâinea Îngerilor a mâncat-o omul, hrană le-a trimis lor din destul.
30. Ridicat-a din cer vântul de miazăzi, și a adus cu puterea Sa vântul de apus.
31. Și a plouat peste ei cărnuri ca pulberea și păsări zburătoare ca nisipul mărilor.
32. Și au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor.
33. Și au mâncat și s-au săturat foarte, și le-a dat după pofta lor; nu au fost lipsiți de pofta lor.
34. Pe când mâncarea era încă în gura lor, mânia lui Dumnezeu s-a stârnit asupra lor.
35. Și a ucis pe cei mai mulți dintre ei, și pe cei aleși ai lui Israil i-a legat.
36. Cu toate acestea încă au mai păcătuit, și nu au crezut în minunile Lui.
37. Și s-au stins întru deșertăciune zilele lor, și anii lor degrab.
38. Când îi ucidea pe ei, atunci Îl căutau pe El și se întorceau și mânecau către Dumnezeu.
39. Și-au adus aminte că Dumnezeu ajutorul lor este, și Dumnezeul cel Preaînalt izbăvitorul lor este.
40. Și L-au iubit pe El cu gura lor, dar cu limba L-au mințit.
41. Și inima lor nu era dreaptă cu El, nici nu s-au arătat credincioși legământului Său.
42. Dar El este milostiv și le va ierta păcatele lor și nu-i va nimici.
43. Și va îndelunga a-și întoarce asupra lor mânia Sa, și nu Își va aprinde toată urgia Sa.
44. Și-a adus aminte că trup sunt, duh care trece și nu se mai întoarce.
45. De câte ori nu L-au întărâtat în pustie și L-au mâniat în pământ fără de apă?
46. Și s-au întors și L-au ispitit pe Dumnezeu, și pe Sfântul lui Israil L-au întărâtat.
47. Nu și-au adus aminte de mâna Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului.
48. Cum a pus în Egipt semnele Sale și minunile Sale în câmpia Tanisului.
49. Și a prefăcut în sânge râurile lor și apele lor, ca să nu bea.
50. Trimis-a asupra lor muscă câinească și îi mânca, și broaște care îi stricau.
51. Și a dat stricăciunii roadele lor și ostenelile lor lăcustelor.
52. Bătut-a cu grindină viile lor și duzii lor cu brumă.
53. Dat-a grindinii dobitoacele lor și averea lor focului.
54. Trimis-a asupra lor urgia mâniei Sale; mânie, urgie și necaz, trimise prin îngeri răi.
55. Deschis-a cale mâniei Sale, și nu a cruțat de moarte sufletele lor, și dobitoacele lor întru moarte le-a închis.
56. Și a bătut pe tot cel întâi-născut în pământul Egiptului, pârga a toată osteneala lor în locașurile lui Ham.
57. Ridicat-a ca pe niște oi pe poporul Său și i-a dus pe ei, ca pe o turmă în pustie.
58. Și i-a călăuzit pe ei întru nădejde și nu s-au înfricoșat, și pe vrăjmașii lor i-a acoperit marea.
59. Și i-a dus pe ei în muntele sfințeniei Sale, muntele acesta pe care l-a câștigat dreapta Sa.
60. Izgonit-a de la fața lor neamuri, și le-a dat lor moștenire cu funie de împărțire.
61. Și a așezat în corturile lor semințiile lui Israil.
62. Dar ei au ispitit și au întărâtat pe Dumnezeul cel Preaînalt, și mărturiile Lui nu le-au păzit.
63. Și s-au întors și s-au lepădat, ca și părinții lor, s-au schimbat într-un arc strâmb.
64. Și L-au mâniat cu dealurile lor, și cu cei ciopliți ai lor L-au întărâtat.
65. Auzit-a Dumnezeu și i-a trecut cu vederea, și a urgisit foarte pe Israil.
66. A lepădat cortul Său din Silom, locașul în care a locuit printre oameni.
67. Și a dat robiei tăria lor, și frumusețea lor a dat-o în mâinile vrăjmașilor.
68. Și a dat sabiei pe poporul Său, și moștenirea Sa a nesocotit-o.
69. Pe tinerii lor i-a mâncat focul, și fecioarele lor nu s-au jelit.
70. Preoții lor de sabie au căzut, și văduvele lor nu se vor plânge.
71. Și S-a trezit Domnul ca din somn, ca un puternic amețit de vin.
72. Și a lovit pe vrăjmașii Săi în cele din spate ale lor; ocară veșnică le-a dat lor.
73. Și a lepădat cortul lui Iosif, și seminția lui Efrem n-a ales-o.
74. Ci a ales seminția lui luda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
75. Și a zidit sfințenia Sa ca a inorogului; pe pământ a întemeiat seminția Sa în veac.
76. Și a ales pe David, robul Său, și l-a luat pe el de la turmele oilor.
77. De la cele fătătoare l-a luat pe el, ca să pască pe Iacov, robul Său, și pe Israil, moștenirea Sa.
78. Și i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii sale, și întru priceperea mâinilor sale i-a povățuit pe ei.

Slavă…

PSALMUL 78
Un psalm al lui Asaf

1. Dumnezeule, venit-au neamurile în moștenirea Ta, pângărit-au locașul Tău cel sfânt, făcut-au Ierusalimul ca o colibă.
2. Pus-au stârvurile robilor Tăi mâncare păsărilor cerului; trupurile cuvioșilor Tăi, fiarelor pământului.
3. Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului, și nu era cine să-i îngroape.
4. Făcutu-ne-am ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru.
5. Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârșit? Până când se va aprinde ca focul râvna Ta?
6. Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc și peste împărățiile care n-au chemat Numele Tău.
7. Că au mâncat pe Iacov și locul lui l-au pustiit.
8. Să nu pomenești fărădelegile noastre cele de demult; degrab să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte.
9. Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava Numelui Tău; Doamne, izbăvește-ne pe noi și curățește păcatele noastre pentru numele Tău.
10. Ca nu cumva să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?”.
11. Și să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor noștri, răzbunarea sângelui robilor Tăi, care s-a vărsat.
12. Să intre înaintea Ta suspinul celor ferecați; după măreția brațului Tău, păzește pe fiii celor omorâți.
13. Răsplătește vecinilor noștri de șapte ori în sânul lor ocara cu care Te-au ocărât pe Tine, Doamne.
14. Iar noi, poporul Tău și oile pășunii Tale, lăuda-Te-vom pe Tine în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.

PSALMUL 79
Întru sfârșit. Pentru cei ce se vor schimba. Un psalm al lui Asaf. Pentru asirian

1. Cel ce paști pe Israil, ia aminte! Cel ce povățuiești ca pe o oaie pe Iosif,
2. Cel ce șezi pe Heruvimi, arată-Te înaintea lui Efrem și Veniamin și Manase.
3. Deșteaptă puterea Ta și vino să ne mântuiești pe noi.
4. Dumnezeule, întoarce-ne pe noi și arată-Ți fața Ta și ne vom mântui.
5. Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia pe ruga robilor Tăi?
6. Ne vei hrăni cu pâinea lacrimilor, și ne vei adăpa cu lacrimi pe măsură?
7. Pusu-ne-ai spre înfruntare vecinilor noștri și vrăjmașii noștri ne-au batjocorit pe noi.
8. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi și arată-Ți fața Ta, și ne vom mântui.
9. Via din Egipt ai strămutat, ai scos neamuri și ai răsădit-o pe ea.
10. Cale ai deschis înaintea ei, și ai răsădit rădăcinile ei și a umplut pământul.
11. Acoperit-a munții umbra ei, și coardele ei cedrii lui Dumnezeu.
12. Întins-a vițele ei până la mare, și până la râuri mlădițele ei.
13. Pentru ce ai surpat gardul ei, și o culeg pe ea toți cei ce trec pe cale?
14. A stricat-o pe ea porcul din pădure, și vierul sălbatic a păscut-o pe ea.
15. Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta,
16. Și o desăvârșește pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta; și pe fiul omului pe care L-ai întărit Ție.
17. Arsă a fost cu foc și smulsă, dar de certarea Feței Tale vor pieri.
18. Fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale, și peste fiul omului pe care l-ai întărit Ție!
19. Și nu ne vom depărta de Tine; ne vei da viață și Numele Tău vom chema.
20. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi, și arată-Ți Fața Ta și ne vom mântui.

PSALMUL 80
Întru sfârșit. Pentru teascuri. Un psalm al lui Asaf

1. Bucurați-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru, strigați Dumnezeului lui Iacov!
2. Luați psalmul, dați în timpan, în veselitoarea psaltire și în alăută.
3. Sunați din trâmbiță la lună nouă, în ziua cea însemnată a sărbătorii noastre!
4. Că poruncă este către Israil, și hotărâre a Dumnezeului lui Iacov.
5. Mărturie în Iosif a pus-o pe aceasta, când a ieșit din pământul Egiptului; grai pe care nu-l cunoștea a auzit.
6. Scos-a de sub sarcini spinarea lui, și mâinile lui care la coșuri au robit.
7. Întru necaz M-ai chemat și te-am izbăvit, te-am auzit din ascunzișul viforului, cercatu-te-am la apa împotrivirii.
8. Ascultă, poporul Meu, și-ți voi mărturisi ție: Israile, de Mă vei asculta pe Mine, nu vei avea dumnezeu nou, nici te vei închina la dumnezeu străin.
9. Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din pământul Egiptului; deschide-ți gura și o voi umple pe ea.
10. Dar n-a ascultat poporul Meu glasul Meu, și Israil n-a luat aminte la Mine.
11. Și i-am lăsat după meșteșugirile inimilor lor; umbla-vor întru sfaturile lor.
12. De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israil în căile Mele,
13. Întru nimic aș fi smerit pe vrăjmașii lor, și asupra celor ce-i necăjeau pe ei aș fi pus mâna Mea.
14. Vrăjmașii Domnului L-au mințit pe El, dar le va fi vremea lor în veac.
15. Și i-a hrănit pe ei din grâul cel mai ales, și cu miere din stâncă i-a săturat pe ei.

Slavă…

PSALMUL 81
Un psalm al lui Asaf

1. Dumnezeu a stat în adunarea dumnezeilor, și stând în mijloc pe dumnezei va judeca.
2. Până când judecați cu nedreptate, și la fețele păcătoșilor luați aminte?
3. Judecați drept pe orfan și pe sărman, faceți dreptate celui smerit și sărac.
4. Scoateți pe cel sărman și sărac; din mâna păcătosului izbăviți-l pe el.
5. Dar ei n-au cunoscut, nici au priceput, ci în întuneric umblă; cutremura-se-vor toate temeliile pământului!
6. Eu am zis: „Dumnezei sunteți și toți fii ai Celui Preaînalt,
7. Dar voi ca niște oameni muriți, și ca una din căpetenii cădeți.”
8. Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că Tu vei moșteni întru toate neamurile.

PSALMUL 82
Un psalm de cântare a lui Asaf

1. Dumnezeule, cine se va asemăna Ție? Să nu taci, nici să Te îmblânzești, Dumnezeule!
2. Că iată, vrăjmașii Tăi s-au întărâtat, și cei ce Te urăsc pe Tine au ridicat capul.
3. Împotriva poporului Tău au meșteșugit gând viclean, și împotriva Sfinților Tăi s-au sfătuit.
4. Zis-au: „Veniți să-i pierdem dintre neamuri, și să nu se mai pomenească numele lui Israil.”
5. Că s-au sfătuit împreună într-un gând, împotriva Ta legământ au făcut sălașurile idumeilor și ismailitenii,
6. Moab și agarenii, Gheval și Ammon și Amalic, și cei de alt neam, cu cei ce locuiesc în Tir.
7. Chiar și Assur a venit împreună cu ei, făcutu-s-au spre ajutor fiilor lui Lot.
8. Fă-le lor ca lui Madiam și lui Sisara, ca lui Iabin la râul Chison.
9. Pierit-au în Endor; făcutu-s-au ca gunoiul pe pământ.
10. Pune pe căpeteniile lor ca pe Oriv și Zev și Zevel și Salmana, pe toate căpeteniile lor,
11. Care au zis: „Să moștenim noi jertfelnicul lui Dumnezeu.”
12. Dumnezeul meu, pune-i ca o roată, ca trestia în fața vântului,
13. Ca focul care arde pădurea, ca văpaia care arde munții.
14. Așa să-i alungi pe ei cu viforul Tău, și întru urgia Ta să-i tulburi pe ei.
15. Umple fețele lor de ocară, și vor căuta numele Tău, Doamne.
16. Să se rușineze și să se tulbure în veacul veacului, să fie înfruntați și să piară.
17. Și să cunoască ei că Numele Tău este Domnul, Tu singur Cel Preaînalt peste tot pământul.

PSALMUL 83
Întru sfârșit; pentru teascuri. Psalm fiilor lui Core

1. Cât de iubite sunt locașurile Tale, Doamne al puterilor!
2. Dorește și se sfârșește sufletul meu după curțile Domnului.
3. Inima mea și trupul meu s-au veselit de Dumnezeul cel viu.
4. Că și pasărea și-a aflat casă, și turtureaua cuib, unde-și va pune puii săi.
5. Altarele Tale, Doamne al Puterilor, Împăratul meu și Dumnezeul meu.
6. Fericiți cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda.
7. Fericit bărbatul al cărui ajutor este de la Tine; suișuri în inima sa a pus, în valea plângerii, în locul pe care l-a pus.
8. Că binecuvântări va da Cel ce pune lege; merge-vor din putere în putere; arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion.
9. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacov!
10. Apărătorul nostru, vezi, Dumnezeule, și caută la fața unsului Tău!
11. Că mai bună este o zi în curțile Tale decât mii.
12. Ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai degrabă decât a locui în locașurile păcătoșilor.
13. Că mila și adevărul iubește Domnul Dumnezeu, har și slavă va da; Domnul nu va lipsi de bunătăți pe cei ce umblă întru nerăutate.
14. Doamne, Dumnezeul puterilor, fericit este omul care nădăjduiește în Tine.

PSALMUL 84
Întru sfârșit. Psalm fiilor lui Core

1. Bine ai voit, Doamne, spre pământul Tău, întors-ai robimea lui Iacov.
2. Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor.
3. Potolit-ai toată urgia Ta; întorsu-Te-ai de la urgia mâniei Tale.
4. Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirilor noastre, și-Ți întoarce mânia Ta de la noi.
5. Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam?
6. Dumnezeule, Tu, întorcându-Te, ne vei dărui viață, și poporul Tău se va veseli de Tine.
7. Arată nouă, Doamne, mila Ta, și mântuirea Ta dă-ne-o nouă.
8. Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său, și peste cuvioșii Săi și peste cei ce își întorc inima spre Dânsul.
9. Însă mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de El, ca să se sălășluiască slava în pământul nostru.
10. Mila și adevărul s-au întâmpinat, dreptatea și pacea s-au sărutat.
11. Adevărul din pământ a răsărit și dreptatea din Cer a privit.
12. Că Domnul va da bunătate și pământul nostru își va da rodul său.
13. Dreptatea înaintea Lui va merge, și va pune pe cale pașii Săi.

Slavă… Și acum…

DUPĂ A UNSPREZECEA CATISMĂ

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru…

Apoi troparele, glasul al 7-lea:

Având doctoria pocăinței, suflete al meu, apropie-te, lăcrimând cu suspine și strigând către Doctorul sufletelor și al trupurilor: Scapă-mă, Iubitorule de oameni, de greșelile mele și mă numără cu păcătoasa, cu tâlharul și cu cel desfrânat, și-mi dăruiește, Dumnezeule, iertare păcatelor mele și mă mântuiește!

Slavă…

Pocăința vameșului n-am râvnit-o și lacrimile păcătoasei nu le-am câștigat, căci din pricina orbirii sunt lipsit de asemenea îndreptare; dar, cu milostivirea Ta, mântuiește-mă, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.

Și acum…

Preacurată Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, roagă pe Fiul tău, împreună cu Puterile cele de sus, să ne dăruiască iertare de păcate, mai înainte de sfârșit, și mare milă.

Apoi: Doamne miluiește (de 40 de ori)

și Rugăciunea aceasta:

Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea nestricăcioasă a cunoașterii Dumnezeirii Tale și deschide ochii sufletului nostru spre cunoașterea evangheliceștilor Tale propovăduiri; pune întru noi și frica fericitelor Tale porunci, ca astfel călcând cu totul poftele trupești, viață duhovnicească să petrecem, cugetând și făcând toate cele ce sunt plăcute Ție. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre, și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.