3 Regi 22

54 versete·citire ~7 min

Au trecut trei ani fără război între Siria şi Israel.
Şi a fost că în cel de al treilea an s’a coborât Iosafat, regele lui Iuda, la regele lui Israel. †
Iar regele lui Israel a zis către servii săi: „Ştiţi voi oare că Ramotul Galaadului este al nostru, iar noi de atâta vreme tăcem şi ne lenevim să-l scoatem din mâna regelui Siriei?” †
Apoi regele lui Israel a zis către Iosafat: „Oare vei merge şi tu cu noi să ne războim pentru Ramotul Galaadului?” Iar Iosafat a zis: „Cum sunt eu, aşa şi tu; cum e poporul meu, aşa-i şi poporul tău; cum sunt caii mei, aşa şi caii tăi”. †
Şi a zis Iosafat, regele lui Iuda, către regele lui Israel: „Întreabă-l dar, astăzi, pe Domnul!” †
Atunci regele lui Israel i-a adunat pe toţi profeţii, ca la vreo patru sute de bărbaţi; şi le-a zis regele: „Voi merge oare la Ramotul Galaadului să mă războiesc, sau mă voi lăsa păgubaş?” Iar ei au zis: „Mergi, şi Domnul îl va da negreşit în mâinile regelui”. †
Şi a zis Iosafat către regele lui Israel: „Nu se află oare pe-aici un profet al Domnului, pentru ca noi prin el să-L întrebăm pe Domnul?” †
Iar regele lui Israel a zis către Iosafat: „Mai e pe-aici un om prin care-L putem întreba pe Dumnezeu; eu însă îl urăsc, deoarece el nu grăieşte de bine pe socoteala mea, ci de rău: Miheia, fiul lui Imla”. Dar Iosafat, regele lui Iuda, a zis: „Să nu vorbească regele aşa!” †
Atunci regele lui Israel a chemat un eunuc şi i-a zis: „De’ndată să-l aduceţi pe Miheia, fiul lui Imla!” †
Iar regele lui Israel şi Iosafat, regele lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul său, înarmaţi, în porţile Samariei; şi toţi profeţii profeţeau în faţa lor. †
Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, şi-a făcut nişte coarne de fier şi a zis: „Aşa grăieşte Domnul: – Cu acestea îi vei împunge pe Sirieni, până vor pieri”. †
Şi toţi profeţii profeţeau aşa, zicând: „Du-te la Ramotul Galaadului, că va fi bine: Domnul îl va da în mâna ta pe regele Siriei”. †
Iar solul care se dusese să-l cheme pe Miheia i-a grăit acestuia, zicând: „Iată, toţi profeţii într’un singur glas vorbesc de bine asupra regelui; fie acum cuvintele tale precum cuvintele fiecăruia din ei şi grăieşte de bine!” †
Dar Miheia a zis: „Viu este Domnul: Orice va grăi Domnul către mine, aceea voi grăi!” †
Şi a venit la rege; iar regele i-a zis: „Miheia, voi merge eu oare la Ramotul Galaadului să mă războiesc, sau mă voi lăsa păgubaş?” Iar acela i-a zis: „Mergi, şi va fi bine: Domnul îl va da în mâna regelui”. †
Iar regele i-a zis: „De câte ori să te leg eu cu jurământ ca să-mi spui adevărul în numele Domnului?” †
Şi a zis Miheia: „Nu aşa! L-am văzut pe tot Israelul împrăştiat prin munţi ca o turmă fără păstor. Şi a zis Domnul: «Nu au domn: să se întoarcă fiecare cu pace la casa lui!»” †
Atunci regele lui Israel a zis către Iosafat, regele lui Iuda: „Nu ţi-am spus eu că acest om nu-mi profeţeşte de bine, că nu vorbeşte decât de rău?” †
Miheia însă a zis: „Nu-i aşa! Nu pe mine, ci ascultă cuvântul Domnului! Nu-i aşa! L-am văzut pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, şezând pe tronul Său, şi toată oştirea cerului stând lângă El, de-a dreapta şi de-a stânga Sa. †
Şi a zis Domnul: «Cine l-ar ademeni pe Ahab, regele lui Israel, să meargă la Ramotul Galaadului şi să cadă acolo?» Şi unul zicea una, altul alta. †
Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea Domnului şi a zis: «Eu îl voi înşela». Iar Domnul i-a zis: «Cum?» †
Iar acela a zis: «Mă voi duce şi mă voi face duh mincinos în gura tuturor profeţilor». Iar El a zis: «Tu îl vei ademeni şi vei izbuti; du-te şi fă aşa!» †
Şi acum, iată cum Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor profeţi ai tăi; Domnul n’a grăit bine despre tine”. †
Atunci Sedechia, fiul lui Chenaana, s’a apropiat de Miheia şi l-a lovit peste obraz şi i-a zis: „Ce fel de duh al Domnului a grăit în tine?” †
Iar Miheia i-a răspuns: Iată, vei vedea în ziua în care vei intra într’o cămară din fundul casei, ca să te ascunzi acolo”. †
Atunci regele lui Israel a zis: „Luaţi-l pe Miheia şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui, †
să-l arunce în temniţă şi să-l hrănească cu pâinea necazului şi cu apa necazului până ce eu mă voi întoarce cu pace”. †
Iar Miheia a zis: „Dacă tu te vei întoarce cu pace, atunci Domnul n’a grăit prin mine”. †
Aşa că regele lui Israel – şi Iosafat, regele lui Iuda, împreună cu el – s’a ridicat împotriva Ramot-Galaadului. †
Iar regele lui Israel a zis către Iosafat, regele lui Iuda: „Eu mă voi ascunde sub altă îmbrăcăminte şi voi merge la război, iar tu să pui pe tine îmbrăcămintea mea”. Aşa că regele lui Israel şi-a ascuns înfăţişarea sub altă îmbrăcăminte şi s’a dus la război. †
Iar regele Siriei le-a poruncit celor treizeci şi doi de căpitani peste carele lui de luptă, zicând: „Nu vă bateţi cu cel mic sau cu cel mare, ci numai împotriva regelui lui Israel!” †
Şi a fost că atunci când căpitanii carelor de război l-au văzut pe Iosafat, regele lui Iuda, au zis: „Acesta-i regele lui Israel!” Şi l-au înconjurat să se bată cu el; dar Iosafat a strigat. †
Şi a fost că atunci când căpitanii carelor de luptă au văzut că acesta nu era regele lui Israel, s’au întors dinspre el. †
Dar unul şi-a întins arcul cătând bine la ţintă şi l-a izbit pe regele lui Israel între plămâni şi coşul pieptului. Iar acela i-a zis căruţaşului său: †
În ziua aceea a încetat războiul , iar regele a stat în carul său, în faţa Sirienilor, de dimineaţa până seara; sângele îi curgea din rană pe fundul carului; şi a murit până seara; şi sângele i se scurgea din rană până pe fundul carului. †
Când apunea soarele, vestitorul oastei a stat în tabără şi a zis: „Fiecare să se întoarcă în cetatea sa şi pe moşia sa,
căci regele a murit”. Iar ei au venit în Samaria şi acolo, în Samaria, l-au îngropat pe rege.
Şi au spălat carul la fântâna Samariei; şi porcii şi câinii lingeau sângele; şi târfele s’au spălat în sânge, după cuvântul pe care Domnul îl grăise. †
Cât despre celelalte întâmplări ale lui Ahab şi despre toate faptele lui şi despre casa de fildeş pe care şi-a clădit-o şi despre toate cetăţile pe care le-a zidit, iată, nu sunt toate acestea scrise în Cartea Faptelor din anii regilor lui Israel? †
Ahab a adormit împreună cu părinţii lui, iar în locul său a domnit Ohozia, fiul său.
Iar Iosafat, fiul lui Asa, a domnit peste Iuda; Iosafat a început să domnească în cel de al patrulea an al domniei lui Ahab, regele lui Israel. †
Când a început să domnească, el era de treizeci şi cinci de ani; şi a domnit în Ierusalim vreme de douăzeci şi cinci de ani; mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi. †
El a umblat întru totul în calea lui Asa, părintele său, şi nu s’a abătut de la ea, făcând ceea ce e drept în ochii Domnului; †
doar înălţimile nu le-a desfiinţat, căci poporul încă mai aducea jertfe şi tămâieri pe înălţimi. †
Iosafat s’a aflat în pace cu regele lui Israel.
Cât despre celelalte întâmplări ale lui Iosafat şi despre faptele lui puternice şi despre tot ceea ce el a mai făcut, iată, oare nu sunt ele scrise în Cartea Faptelor din vremea regilor lui Iuda? †
Iar rămăşiţa desfrânaţilor, care mai rămăsese din zilele lui Asa, părintele său, a stârpit-o din ţară. †
În Idumeea pe atunci nu era rege, ci un locţiitor.
Iosafat a făcut corăbii în Tarsis, ca să meargă la Ofir, pentru aur; dar n’au ajuns, căci s’au sfărâmat la Eţion-Gheber. †
Atunci a zis Ohozia, fiul lui Ahab, către Iosafat: „Să se ducă şi servii mei în corăbii cu servii tăi!” Dar el n’a vrut.
Iosafat a adormit împreună cu părinţii săi şi a fost îngropat laolaltă cu părinţii săi în cetatea lui David, părintele său. În locul lui a domnit Ioram, fiul său. †
În Samaria, peste Israel a domnit Ohozia, fiul lui Ahab; el a început să domnească în cel de al şaptesprezecelea an al domniei lui Iosafat, regele lui Iuda; şi a domnit peste Israel, în Samaria, vreme de doi ani.
El a făcut ceea ce e rău în ochii Domnului, umblând în calea lui Ahab, tatăl său, şi în calea Izabelei, mama sa, şi în păcatele casei lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. †
El le-a slujit baalilor şi li s’a închinat şi L-a întărâtat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, aşa cum făcuseră toţi cei de dinaintea lui. †