Apocalipsa 10
- Şi-am văzut un alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într’un nor; şi pe capul său, curcubeul; şi faţa lui, ca soarele; şi picioarele lui, ca nişte stâlpi de foc. †
- Şi’n mână avea o carte mică, deschisă. Şi şi-a pus piciorul cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ, †
- şi a strigat cu glas mare, aşa cum răcneşte un leu. Iar când a strigat, cele şapte tunete şi-au slobozit glasurile.
- Şi când cele şapte tunete au vorbit , eu eram să scriu, şi-am auzit o voce care zicea din cer: „Pecetluieşte cele ce-au vorbit cele şapte tunete şi nu le scrie!” †
- Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă către cer †
- şi s’a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, pe Cel ce a făcut cerul şi cele ce sunt în cer, şi pământul şi cele ce sunt pe pământ, şi marea, şi cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi , †
- ci’n zilele când cel de al şaptelea înger va grăi – când va fi să trâmbiţeze –, atunci taina lui Dumnezeu, aşa cum le-a binevestit El robilor Săi profeţii, este încheiată . †
- Iar glasul din cer pe care-l auzisem a vorbit din nou cu mine şi a zis: „Mergi de ia cartea cea deschisă’n mâna îngerului care stă pe mare şi pe pământ!” †
- Şi m’am dus la înger şi i-am zis să-mi dea cărticica. Şi mi-a răspuns: „Ia-o şi mănânc-o ; şi pântecele ţi-l va amărî, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”. †
- Şi-am luat din mâna îngerului cărticica şi am mâncat-o; şi’n gura mea era dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o mi s’a amărât pântecele . †
- Şi mi s’a spus : „Tu trebuie ca din nou să profeţeşti la o mulţime de popoare şi de neamuri şi de limbi şi de’mpăraţi”. †