Apocalipsa 19

21 versete·citire ~3 min

  1. După acestea am auzit ca un glas puternic de mulţime multă’n cer, zicând: „Aliluia! Mântuirea şi slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru! †
  2. Pentru că adevărate şi drepte sunt judecăţile Sale! Pentru că a judecat-o pe Desfrânata cea mare, care a stricat pământul cu desfrânarea ei, şi din mâna ei a răzbunat sângele robilor Săi”. †
  3. Şi au zis a doua oară: „Aliluia!” Şi fumul „arderii” ei se ridică în vecii vecilor. †
  4. Iar cei douăzeci şi patru de Bătrâni şi cele patru Fiinţe au căzut şi I s’au închinat lui Dumnezeu Cel ce şade pe tron, zicând: „Amin! Aliluia!” †
  5. Şi un glas a ieşit din tron, zicând: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, voi, toţi robii Săi, voi, cei ce vă temeţi de El, mici şi mari!” †
  6. Atunci am auzit ca un glas de mulţime multă şi ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, zicând: „Aliluia!, că Domnul Dumnezeul nostru Atotţiitorul S’a împărăţit ! †
  7. Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci nunta Mielului a venit şi mireasa Lui s’a pregătit, †
  8. şi i s’a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos – căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor”. †
  9. Şi mi-a zis: „Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina de nuntă a Mielului!” Şi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu ”. †
  10. Şi-am căzut înaintea picioarelor sale, ca să mă’nchin lui. Şi el mi-a zis: „Vezi să nu faci asta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul profeţiei ”. †
  11. Şi-am văzut cerul deschis; şi iată, un cal alb; şi Cel ce şedea pe el Se numeşte Credincios şi Adevărat, şi’ntru dreptate judecă şi Se războieşte. †
  12. Iar ochii Lui, ca para focului; şi pe capul Său, numeroase steme; având un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie decât numai El . †
  13. Şi este’mbrăcat într’o mantie stropită cu sânge ; şi numele Lui se cheamă Cuvântul-lui-Dumnezeu. †
  14. Şi oştile din cer Îi urmau călări pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat. †
  15. Şi din gura Lui iese o sabie ascuţită cu care să lovească neamurile; şi El cu toiag de fier le va păstori şi va călca linul aprinderii mâniei lui Dumnezeu Atotţiitorul. †
  16. Şi pe mantia Lui şi pe coapsa Lui are nume scris: Împăratul-împăraţilor-şi-Domnul-domnilor. †
  17. Şi-am văzut un înger stând în soare; şi el a strigat cu glas puternic, grăindu-le tuturor păsărilor ce zboară’n mijlocul cerului : „Veniţi şi adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, †
  18. ca să mâncaţi cărnuri de’mpăraţi şi cărnuri de căpetenii şi cărnuri de puternici şi cărnuri de cai şi de-ale celor ce şed pe ei, şi cărnuri de tot soiul de oameni, şi liberi, şi robi, şi mici, şi mari” . †
  19. Şi-am văzut Fiara şi pe’mpăraţii pământului şi oştirile lor adunate ca să facă război cu Cel ce şade pe cal şi cu oştirea Lui. †
  20. Şi Fiara a fost prinsă ; şi cu ea, Profetul Mincinos, cel ce’n faţa ei făcea semne prin care-i amăgise pe cei ce purtaseră semnul Fiarei şi pe cei ce se închinau chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în iezerul de foc, unde arde pucioasă. †
  21. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia Celui ce şade pe cal, cea care iese din gura Lui; şi toate păsările s’au săturat din cărnurile lor. †