Facerea 22
- Şi a fost că după toate acestea l-a încercat Dumnezeu pe Avraam şi i-a zis: „Avraame, Avraame!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!” †
- Şi [Dumnezeu] i-a zis: „Ia-l pe fiul tău cel dorit, Isaac, cel pe care-l iubeşti, şi du-te în ţinutul Moria şi adu-l acolo ardere-de-tot pe un munte pe care ţi-l voi spune Eu!” †
- Iar Avraam s’a sculat dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi după ce-a tăiat lemnele pentru jertfă s’a ridicat şi a plecat spre locul de care-i vorbise Dumnezeu. †
- Iar în cea de-a treia zi, ridicându-şi Avraam ochii, a văzut locul de departe. †
- Şi le-a zis Avraam slugilor sale: „Voi rămâneţi aici, cu asinul; eu şi băieţelul ne ducem pân’acolo, ne vom închina şi ne vom întoarce la voi”. †
- Avraam a luat lemnele cele pentru jertfă şi le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său, iar el a luat în mâini focul şi cuţitul, şi amândoi au plecat împreună. †
- Dar Isaac i-a grăit lui Avraam, tatăl său; i-a zis: „Tată!” Iar acesta a răspuns: „Ce este, fiule?” [Isaac] a zis: „Iată focul şi lemnele; dar mielul pentru jertfă unde este?” †
- Iar Avraam a răspuns: „Dumnezeu va vedea El Însuşi de mielul pentru jertfă, fiule!” Şi s’au dus amândoi mai departe, împreună. †
- Iar dacă au ajuns la locul de care-i vorbise Dumnezeu, Avraam a ridicat acolo jertfelnic; a aşezat lemnele pe el, l-a legat pe Isaac, fiul său, şi l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor. †
- Apoi Avraam şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-şi înjunghie fiul. †
- Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: „Avraame, Avraame!” El a zis: „Iată-mă!”
- [Îngerul] a zis: „Să nu-ţi ridici mâna asupra băiatului, nici să-i faci vreun rău, căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi că de dragul Meu nu l-ai cruţat nici pe fiul tău cel iubit!”
- Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit; şi iată un berbec încurcat cu coarnele într’un tufiş. Şi ducându-se, Avraam a luat berbecul şi l-a adus ca ardere-de-tot în locul lui Isaac, fiul său.
- Avraam a numit locul acela Iahvé-irè, adică „Domnul vede” , şi de aceea i se zice astăzi: „În munte Domnul va fi văzut” .
- Şi îngerul Domnului a strigat a doua oară din cer către Avraam
- şi a zis: „Juratu-M’am pe Mine Însumi – zice Domnul: de vreme ce tu ai făcut aceasta, şi de dragul Meu nu l-ai cruţat nici pe fiul tău cel iubit, †
- cu binecuvântare te voi binecuvânta, iar pe urmaşii tăi îi voi face numeroşi ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi urmaşii tăi vor stăpâni cetăţile duşmanilor lor; †
- şi prin urmaşul tău se vor binecuvânta toate neamurile pământului, pentru că tu ai ascultat de glasul Meu”. †
- Astfel Avraam s’a întors la slugile sale; şi s’au sculat şi au mers împreună la Beer-Şeba; şi a locuit Avraam în Beer-Şeba.
- Şi a fost că după ce s’au petrecut acestea, i s’a vestit lui Avraam, spunându-i-se: „Iată că şi Milca i-a născut fii lui Nahor, fratele tău: †
- pe Uţ, întâiul născut, pe Buz, fratele acestuia, şi pe Chemuel, tatăl lui Aram; †
- pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Idlaf şi pe Batuel.
- Iar lui Batuel i s’a născut Rebeca”. Aceştia sunt cei opt fii pe care Milca i-a născut lui Nahor, fratele lui Avraam. †
- Iar ţiitoarea lui, al cărei nume era Reuma, i-a născut şi ea pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca.